Leopoldina Bălănuţă s-a născut la 10 decembrie 1934, la Păuleşti, judeţul Vrancea. A absolvit, în 1957, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", la clasa profesorilor Marietta Sadova şi Marcel Anghelescu, notează volumul "Dicţionarul personalităţilor feminine din România" (Editura Meronia, 2009).

Şi-a dat examenul de licenţă cu spectacolul "Peer Gynt", de Ibsen, în regia lui Dinu Ernescu, în care a interpretat rolul Aase, mama eroului principal. Au urmat câteva roluri jucate pe scena Teatrului din Piatra Neamţ, după care, au urmat marile succese de pe scenele din Bucureşti. A debutat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti, cu rolul Valea Kalitina în piesa "Prima întâlnire", de Tatiana Sîtina, în regia lui Ion Cojar, potrivit www.ziarulmetropolis.ro.

În cei 40 de ani de activitate teatrală pe scena Teatrului Mic, a Teatrului Bulandra sau a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, Leopoldina Bălănuţă a dat viaţă mai multor personaje pline de dramatism. A fost Veta din O noapte furtunoasă (1957, regia Ion Finteşteanu), Gittel din Doi pe un balansoar (1964, alături de Victor Rebengiuc, regia Radu Penciulescu), Baba Maranda din Baltagul (1968, regia Radu Penciulescu), Veronica din Eminescu şi Veronica (1970, alături de Florin Piersic, regia Marietta Sadova), Antigona, din piesa cu acelaşi nume (1971, regia Ion Cojar), Caterina din "Furtuna" (1973, regia George Teodorescu), Gina Ekdal din "Raţa Sălbatică" (1976, regia Sorana Coroamă-Stanca), Sonia din Unchiul Vania (1978, regia Laurenţiu Azimioară), Constance din "Nebuna din Chaillot" (1978, regia Silviu Purcărete), Femeia cu ouă din "Nu sînt Turnul Eiffel" (1979, regia Cătălina Buzoianu), Magda Mărculescu din Un pahar cu un sifon (1980, regia Cristian Hadji-Culea), Marghioala din "Ca frunza dudului..." (1980, regia Cătălina Buzoianu), Regina Margareta din Ivona Principesa Burgundiei (1983, regia Cătălina Buzoianu), Isabella din Amurgul burghez (1986, regia Dan Piţa), Volumnia din Coriolan (1987, regia Dinu Cernescu), Dandanache din O scrisoare pierdută (1988, regia Silviu Purcărete), Fecioara Maria din "Minunea Învierii Lui" (1990, regia Cristian Hadji-Culea), Medeea din O trilogie antică (1990, regia Andrei Şerban), Elisabeta din "Elisabeta, din întâmplare o femeie" (1991, regia Mihai Lungeanu), Ester din "Monştrii sacri" (1991, regia Cornel Todea), Ranevskaia din "Livada de vişini" (1992, regia Andrei Şerban), primăriţa din Dacă dă Dumnezeu şi plouă (1993, regia Dan Micu), Hecuba din "Sfârşitul Troiei" (1994, regia Vlad Mugur), Oracolul din "Tamerlan cel Mare" (1996, regia Victor Ioan Frunză), Marta din "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuţ şi Ileana Stana Ionescu, 1997, regia Ion Cojar), potrivit site-ului Dicţionarul Multimedia al Teatrului, www.dmtr.ro.

În cinematografie a debutat în filmul Pisica de mare (1963, regia Gheorghe Turcu). Au urmat: Nunta de piatră (1973, regia Mircea Veroiu), Tatăl risipitor (1974, regia Adrian Petringenaru), Dincolo de pod (1975, regia Mircea Veroiu), Pe firul apei (1978, regia Letiţia Popa), "Clipa" (1979, regia Gheorghe Vitanidis), "Bietul Ioanide" (1979, regia Dan Pita), Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980, regia Mircea Mureşan), Înghiţitorul de săbii (1981, regia Visarion Alexa) Semnul şarpelui (1981, regia Mircea Veroiu), Mult mai de preţ e iubirea (1982, regia Dan Marcoci), Scopul şi mijloacele (1983, regia Dan Marcoci), Năpasta (1985, regia Visarion Alexa), Umbrele soarelui (1986, regia Mircea Veroiu), Punct şi de la capăt (1987, regia Visarion Alexa), Rămânerea (1992, regia Laurenţiu Damian), Balanţa (1992, regia Lucian Pintilie), Chira Chiralina (1993, regia Gyula Maar).

Dintre colaborările cu Televiziunea publică, amintim spectacolul "Gaiţele", de Alexandru Kiriţescu, piesă filmată în 1993, în regia lui Nae Cosmescu, dar şi "Oameni sărmani" de Dostoievski (1963, regia Ion Barna), "Iertarea", de Ion Băieşu (1970, regia Ion Cojar), "Hora sărutului", de Arnold Wesker (1979, regia Olimpia Arghir), "Hanul de la răscruce", de Horia Lovinescu (1983, regia Olimpia Arghir), "Trandafirul şi corona", de John Boynton Priestley (1991, regia Domniţa Munteanu), "Bătrâna şi hoţul", de Viorel Savin (1992, regia Cristian Hadjiculea), "Strigoii", de Henrik Ibsen (1992, regia Eugen Todoran), "Monştrii sacri", de Jean Cocteau (1994, regia Cornel Todea), indică http://teatru.tvr.ro/.

În sceneta TV "Carré de dame" de G.H. Brăescu, realizată în 1980, considerată şi astăzi o capodoperă a divertismentului TV românesc, actriţa a întruchipat patru tipuri de cucoane mitomane, cleptomane şi semidocte strânse pentru un firesc joc de poker: " - Cine le face?/ - Cine întreabă?/ - Eu le-am făcut!/ - Ba, pardon, nu le-ai făcut dumneata, le-a făcut Protopopescu./ - Da, dar eu le-am făcut./ - Vai, madam, pe ochii mei .../ - Nu te mai jura degeaba!/ - Dragă, pe ce am mai scump.../", potrivit www.teatruaudio.com.

Admirată de public, de critici şi de colegii de breaslă, preţuită de marii regizori ai teatrului românesc, Leopoldina Bălănuţă a fost invitată la microfonul teatrului radiofonic, încă din primii ani ai carierei. Aici a creat roluri de o varietate stilistică impresionantă, de la tragedie la dramă şi comedie, în spectacole tezaurizate în Fonoteca de Aur, indică https://tnr.srr.ro.

Leopoldina Bălănuţă recita remarcabil din Nichita Stănescu şi Mihai Eminescu şi a susţinut memorabile spectacole de poezie încă de la începutul carierei sale. Un ultim recital l-a dat în spectacolul "O întâmplare a fiinţei" din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeţilor Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Magda Isanoş, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu. A fost acompaniată de muzica Narcisei Suciu.

I-au fost acordate numeroase premii de interpretare pentru teatru şi film, printre acestea numărându-se şi premiul ACIN 1972 pentru rolul din filmul "Nunta de piatră". În 1967, a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a "pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice". În 1997, i-a fost decernat Premiul de Excelenţă al UNITER, pentru excepţionala interpretare din ultima sa apariţie pe scena Teatrului Naţional, în spectacolul O batistă în Dunăre de D.R. Popescu.

A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu (1936-2023) din anul 1977 şi până la moartea sa, în 1998. Leopoldina Bălănuţă a fost directoare, în perioada ultimilor ani de viaţă, a Teatrului Mic.

Marea actriţă a teatrului şi filmului românesc a încetat din viaţă la 15 octombrie 1998, la Bucureşti, la vârsta de 63 de ani.

În 2018, la 20 de ani de la moartea actriţei, Teatrul Naţional radiofonic a propus spre reascultare patru spectacole aparţinând unor epoci de creaţie diferite: "Zorile", dramă istorică în versuri de Şt. O. Iosif, "Săptămâna luminată", de Mihail Săulescu, varianta din 1994 semnată de regizorul Cristian Munteanu, comedia "Vasul de lut" de Luigi Pirandello şi adaptarea radiofonică a poemului indian "Povestea brăţării de gleznă" de Ilango Tamil Karunanndhi, potrivit https://tnr.srr.ro. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva Foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega, Vlad Ruşeanu; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)