Traducere după un articol de Kelly Oakes de pe BBC.com

Ia orice carte din raftul unui copil mic și e mult mai probabil să găsești un protagonist animal decât unul uman. De la omizi foarte înfometate până la mari balene albastre, copii par universal fascinați de animale. Dar în timp ce personajele dintr-o carte cu poze sunt de obicei foarte departe de realitate, animăluțele de companie cu care mulți din noi ne împărțim casele oferă copiilor o privire mai realistă asupra lumii animalelor- și de-asemenea o relație puternică care-i influențează într-o varietate de moduri. 

Înțelegerea acestei relații poate nu numai să ajute părinții în alegerea animalului potrivit pentru copilul lor, dar să le și dea o înțelegere mai aprofundată a factorilor care formează o legătură cu adevărat de succes. 

Pentru mulți oameni, animalele de companie sunt mult iubiți membrii ai familiei care pot oferi susținere de-a lungul mai multor stadii ale vieții. Acestea pot ajuta cuplurile să-și întărească relația, să fie parteneri de joacă pentru copiii mici și să ofere companie părinților când copiii pleacă de-acasă. Un studiu din Statele Unite a arătat că 63% din casele cu un bebeluș mai mic de 12 luni au un animal de companie, iar un studiu Australian a descoperit o creștere cu 10% a ratei de deținere a animalelor de companie în perioada când copiii încep școala.

Mulți părinți simt în mod intuitiv că un animal de companie le poate oferi copiilor lecții valoroase despre grijă, responsabilitate și empatie. "Este foarte important, în special pentru copiii mici, să învețe că perspectiva altcuiva ar putea fi diferită de a lor",spune Megan Mueller, profesor asociat de interacțiune între oameni și animale la Universitatea Tufts din Statele Unite. "Este o lecție probabil mai ușor de învățat cu un animal decât cu, de exemplu, un frate, o soră sau un alt copil de aceeași vârstă."

Dar specialiștii susțin că impactul benefic al animalelor de companie asupra copiilor merge chiar și mai departe, aceștia susțin că animăluțele pot influența abilitățile de socializare ale copiilor, sănătatea fizică și până și dezvoltarea cognitivă și că ținerea lor este asociată cu niveluri mai înalte de empatie. Pentru copiii cu autism și familiile lor, îngrijirea unui animăluț poate ajuta la reducerea stresului și poate crea oportunități pentru formarea de legături de susținere pentru aceștia.

Alte cercetări arată că copiii au de câștigat de la animale și pe moment. Într-o pereche de studii, copiii făceau mai puține greșeli într-un exercițiu de categorizare a obiectelor și aveau nevoie de mai puțin ajutor într-un exercițiu de memorie când era un câine în cameră. Cercetările au arătat chiar și că, cel puțin pentru adulți, simplul act de a ne privi animalele de companie ca membrii ai familiei ne îmbunătățește starea de bine - deși titlurile de știri care vorbesc despre multele beneficii ale deținerii animalelor de companie nu scapă fără critică, deoarece oamenii de multe ori cred că animalele le îmbunătățesc sănătatea și fericirea, chiar și când măsurile obiective nu fac niciun fel de diferență.

Interacțiunea cu animalele de companie și cu alți oameni

Deci, animalele chiar sunt la rădăcina tuturor acestor beneficii sau doar ni se pare că sunt? Hayley Christian, profesor asociat la Școala de Sănătate Globală și a Populației de la Universitatea Australiei de Vest din Perth, este unul din cercetătorii care încearcă să descopere dacă este vreo legătura cauză-efect în acest caz.

Folosind date dintr-un studiu longitudinal al 4,000 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, Christian și colegii ei au descoperit că deținerea de animale de companie este asociată cu mai puține probleme în relația cu co-vârstnicii și un comportament mai pro-social. Într-o cercetare separată, aceștia au descoperit că copii cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani cu un câine în familie erau mai activi, petreceau mai puțin timp în fața ecranelor și dormeau mai mult în medie, decât cei fără un animal de companie.

În mod crucial, a fost activitatea fizică facilitată de câine-cum ar fi ieșitul la plimbatul câinelui cu familia=care a făcut diferența.

După-aceea, într-un studiu publicat anul trecut, au pus aceste două piese ale puzzle-ului împreună. După ce au controlat factori cum ar fi statutul socio-economic, cercetătorii au văzut că copiii care luau parte în mod regulat la o activitate fizică legată de câine aveau urmări de dezvoltare mult mai bune.

"Chiar putem spune că deținerea de către copiii a animalelor de companie și interacțiunea lor cu ele de-a lungul unei perioade lungi de timp în primii ani ai copilăriei pare să cauzeze aceste beneficii adăugate în termenii dezvoltării lor social-emoționale", spune Christian, care este de-asemenea cercetător senior la institutul de copiii Telethon.

Asta nu înseamnă însă că orice familie ar trebui să-și ia un animal de companie-sau că orice copil cu un câine este mai bine decât cei fără. Problemele de comportament, nevoile medicale complexe sau povara financiară de a avea grijă de un animal pot toate face viața cu un animal de companie mai puțin decât roz. Familiile care trăiesc în locuințe care nu sunt potrivite pentru animale de companie se confruntă cu și mai multe bariere "Nu cred că o să ajungem vreodată la punctul în care o să recomandăm ca toți cei care au copii să-și ia un câine",spune Mueller.

Mai mult, Mueller a investigat dacă sănătatea mentală a adolescenților din Statele Unite cu animale de companie a fost mai bună decât a celor fără animale de companie în timpul pandemiei de Covid-19-și a descoperit că animalele nu păreau să fi făcut vreo diferență. "Ipoteza mea este că pandemia de Covid a fost un stresor uriaș și că cel mai probabil nu există un singur lucru care să fie destul pentru a trece peste ea," spune ea.

Este de-asemenea posibil ca pandemia de Covid să fi pus capăt unuia dintre modurile în care viața cu un câine ne poate ajuta sănătatea mentală și fizică." Primim beneficiile sociale de la interacțiunea cu câinele, dar există și acest mod în care animalele pot facilita interacțiunea socială cu alți oameni," spune Mueller. În timpul lockdown-urilor, chiar dacă adolescenții s-ar putea să își fi continuat plimbările lor zilnice ale câinelui, aceștia au evitat conversațiile cu alți oameni care își plimbau câinii, astfel pierzând aceste momente mici de interacțiune socială.

Construirea unei relații puternice

Când vine vorba de influența pozitivă a animăluțelor asupra copiilor, statutul relației lor este cheie-nu doar conlocuirea sub același acoperiș. "Calitatea relației pare a fi un predictor mai bun a câtorva din aceste urmări din punct de vedere al sănătății decât simplul fapt de a avea sau nu un animal de companie în casă, " spune Mueller. 

Timpul petrecut cu un animăluț de companie este un factor. Dacă fratele sau sora ta are un hamster care stă în camera lui sau a ei, e puțin probabil ca tu să simți vreun mare atașament față de acesta, prin comparație, spre exemplu, cu câinele familiei pe care îl plimbi în fiecare zi după școală. 

Vârsta unui copil poate de-asemenea să determine cât de solidă devine relația lor cu un anumit animal de companie. Copiii cu vârste între 6 și 10 ani, dezvoltă legături mai puternice cu animalele care se aseamănă mai mult cu oamenii, ca pisicile și câinii, decât cu specii foarte diferite din punct de vedere biologic ca păsările și peștii. Dar copiii mai mari, cu vârste între 11 și 14 ani, sunt la fel de atașați de specii mai puțin înrudite cu oamenii-inclusiv șoarecii-ca și de câinii sau pisicile lor. 

Și dinamica familială joacă un rol. Studiul longitudinal australian a arătat că copiii fără frați sau surori pot să beneficieze cel mai mult de pe urma animalelor de companie, poate pentru că acestea de multe ori țin loc de frați sau surori. "Există o probabilitate mult mai mare ca părinții să-i permită copilului să meargă undeva pe cont propriu dacă merg cu un frate,o soră sau un prieten," spune Christian. "Și ghiciți cu cine altcineva? Cu un câine." 

Animalele de companie pot chiar și să ajute interacțiunile sociale în cadrul familiei. În familiile adoptive, cercetările arată că un animăluț de companie poate facilita relații apropiate între părinții adoptivi și copiii, dar și să ofere companie de sine stătătoare. 

Când copiii ajung să-și cunoască animalele, acest lucru le deschide ochii la o înțelegere mai adâncă a animalelor din lumea largă. "Au tendința de a învăța de la animăluțul lor, oarecum, cum să fie mai înțelegători, empatici în general," spune John Bradshaw, fost lector în comportamentul animalelor de companie la Universitatea din Bristol, Marea Britanie și autorul mai multor cărți despre pisici și câini. 

Un studiu din Marea Britanie a dezvăluit că copiii care au animale de companie acasă au o probabilitate mult mai mare să aibă credințe mai puternice legate de mințile animalelor, adică să creadă că animalele au gânduri și sentimente ale lor proprii. 

"Poți să ai tot felul de povești imaginare în capul tău despre un leu, dar până nu te duce cineva în Africa, nu o să cunoști niciodată unul în sălbăticie, " spune Bradshaw. "Dar un câine sau o pisică e aici și te poate învăța despre cum e de fapt să fii un animal și că animalele nu sunt oameni, au vieți foarte speciale care le aparțin lor nu nouă." 

Până și bebelușii de vârste fragede se uită și învață despre animalele cu care trăiesc. Cercetările făcute de Karinna Hurley și Lisa Oakes de la Universitatea California, Davis, Statele Unite, au descoperit că nou-născuții care locuiesc în case cu un animal de companie se descurcă mai bine la recunoașterea fețelor de animale până la vârsta de 10 luni, decât cei fără un animal de companie. 

Mai mult, relația unui copil cu animalul lor de companie poate oferi o conexiune cu natura de care acesta are foarte mare nevoie. "Să ai un animal real, viu, oarecum dezordonat care aleargă prin casă e un mod bun de a forma aceste conexiuni" spune Bradshaw.