Trăim înconjurați de stimuli și se pare că a te plictisi nu mai este o opțiune. Acest lucru se întâmplă și cu cei mai mici din casă, cărora parcă trebuie să le umplem tot timpul liber, dar și în viața noastră adultă. Cu toate acestea, potrivit psihologului Marian Rojas, cunoscută pentru cărțile pe care le-a publicat , dar și pentru activitatea sa pe rețelele sociale, unde a devenit un referent în domeniul tainelor psihologice, ar trebui să încorporăm în rutinele noastre momente de plictiseală conștientă.

Prin intermediul discuțiilor la care participă, dar mai ales prin publicațiile sale pe rețelele sociale, Marian a dorit să împărtășească tuturor modul său de a înțelege lumea, pe care îl face dintr-un punct de vedere profesional. Ea este medic psihiatru, a absolvit Universitatea din Navarra în anul 2007. În conferințele sale, ea subliniază importanța relațiilor umane, cum ne slăbesc sau ne întăresc acestea, dar, de asemenea, evidențiază legătura dintre minte și corp pentru a înțelege comportamentul uman și bolile.

Beneficiile plictiselii pentru creier

„Înțeleg că este greu să vezi plictiseala ca pe ceva bun, deoarece a fost întotdeauna asociată cu singurătatea, lipsa de activitate și absența emoțiilor pozitive… dar realitatea este că este o activitate minunată pentru creierul nostru”, explică profesionista pe rețelele sale sociale, unde împărtășește o parte din discuția în care explorează acest subiect în profunzime. Tindem să respingem această pauză mentală pentru că trăim într-o lume în care hiperconectivitatea actuală și FOMO (sau frica de a pierde ceva ce se întâmplă) sunt norma, dar pentru Rojas, plictiseala este necesară pentru creierul nostru supraexploatat.

„Ne-am obișnuit creierul să primească o cantitate atât de mare de informații într-un mod constant încât în momentele în care nu este nimic, creierul nostru tinde să spună: 'nu-mi place asta, pleacă de aici'. Cu alte cuvinte, acele momente de plictiseală au devenit adesea o tortură”, clarifică ea puțin mai mult motivele care ne fac să asociem plictiseala cu ceva negativ. Supraîncărcarea de informații și stimuli a dus la un statut de alertă constantă, generând o formă de dependență de dopamină, care oferă gratificare imediată. De aceea, respingem plictiseala ca atare.

„Suntem programați să trăim din când în când în modul de alertă, conectându-ne, rezolvând probleme, dar avem nevoie și din când în când să ne oprim, să ne relaxăm.” Pentru ea, este evident că aceste pauze pot fi aduse de momentele de plictiseală conștientă, pauze pe care le consideră necesare pentru ca „creierul nostru să ne ajute să identificăm emoțiile și să găsim soluții la problemele complicate din viața noastră.”

Ceea ce ea recomandă pentru a beneficia creierul nostru sunt câteva minute zilnice în care să nu facem nimic, ceva ce nu este întotdeauna ușor de realizat. „Nimic înseamnă nimic. Desigur, departe de ecrane. Nu te judeca. Privești pe fereastră, contemplezi, meditezi, îți exprimi recunoștința sau pur și simplu lași să se activeze rătăcirea mentală.” Este un exercițiu cu care asigură că se activează acea rețea neuronală la care ne-am referit anterior și care ne ajută să găsim soluții pentru problemele noastre, făcându-ne să ne identificăm emoțiile.

Câteva beneficii ale plictiselii

Ceea ce propune Marian Rojas nu este ceva nou. De fapt, efectele pozitive ale plictiselii asupra sănătății creierului au fost studiate de mai multe ori, ajutând la odihna minții, stimularea creativității și creșterea productivității. Alicia Walf, cercetătoare în cadrul Departamentului de Științe Cognitive de la Institutul Politehnic Rensselaer din Statele Unite, a ajuns la concluzia, într-un studiu recent, că cele mai bune idei vin atunci când ne plictisim.

În plus, plictiseala oferă o pauză mentală, deconectându-ne de cerințele externe, ceea ce ne permite să reflectăm asupra emoțiilor, gândurilor și obiectivelor noastre personale. A învăța să tolerăm lipsa de stimulare constantă ajută la dezvoltarea rezilienței mentale și a adaptabilității. Fără îndoială, acestea sunt mari beneficii pentru dezvoltarea noastră personală, pe care uneori le lăsăm deoparte în favoarea acestor stimuli constanți care ne oferă dopamină, potrivit 20minutos.es.