Sfânta Cuvioasa Eufrosina a trăit în Alexandria în vremea împăratului Teodosie cel Mic (sec V). La vârsta de 12 ani, a devenit orfană de mamă, rămânând sub ocrotirea tatălui său, Pafnutie. Împlinind vârsta de 18 ani şi nevrând să se căsătorească, Eufrosina a părăsit casa părintească şi, îmbrăcând haine bărbăteşti, a intrat într-o mănăstire de monahi. Stareţul a primit-o, punând-o sub ascultarea părintelui Agapit.

Până la sfârşitul vieţii sale, vreme de 38 ani, Sfânta Eufrosina avea să trăiască în aceast aşezământ monahal, fără ca cineva să cunoască faptul că este femeie.

Dumnezeu a rânduit în chip minunat că tatăl sfintei, Pafnutie, să vină în această mănăstire pentru a primi sfaturi duhovniceşti, în vremea când aceasta se apropia de obştescul sfârşit. Stareţul i-a îndrumat paşii tocmai către cuvioasa, care, în tot acest timp, fusese cunoscută ca monahul Smaragd.

Recunoscându-şi tatăl, care i-a împărtăşit acesteia durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, cuvioasa l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, pentru că îşi va vedea din nou fiica. Sfânta Eufrosina i-a spus atunci tatălui său să revină în mănăstire peste trei zile.

Când Pafnutie a venit din nou, Sfânta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfânta i-a mărturisit lui Pafnutie că este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atât de profund de această întâmplare minunată încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuşi haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârşitul vieţii.