Două boli îngrozesc prin prognostic omenirea: cancerul și infarctul miocardic. Alte două boli îngrijorează prin frecvența lor la nivel mondial: caria și parodontopatia.

Cariile dentare reprezintă distrugerea ţesutului dur al dintelui

Apariţia cariilor este influenţată de stilul nostru de viaţă – ce mâncăm, cum ne îngrijim dantura, dacă apa potabilă este fluorurată suficient şi ce pastă de dinţi folosim. Şi ereditatea joacă un rol în susceptibilitatea de formare a cariilor dentare.

Deşi cariile sunt mai frecvente la copii, şi adulţii sunt expuşi riscului. Cariile sunt de mai multe tipuri:

Carii coronare – tipul cel mai frecvent întâlnit, atât la copii cât şi la adulţi, localizate de obicei pe suprafaţa ocluzală sau interdentar

Carii radiculare – pe măsură ce înaintăm în vârstă, gingiile se retrag, lăsând rădăcina dintelui expusă. Rădăcina nefiind acoperită de smalţ, se poate caria foarte uşor

Cariile secundare sau recidivele de carii – se formează în jurul obturaţiilor şi coroanelor existente. Acestea sunt zone cu tendinţă de acumulare a plăcii bacteriene, ceea ce duce la formarea cariilor.

Adulţii sunt expuşi în special la pericolul cariilor dacă suferă de gură uscată, o afecţiune datorată scăderii fluxului salivar. Gura uscată poate fi cauzată de anumite boli, medicamente, radioterapie şi chimioterapie, şi poate fi temporară (zile, luni) sau permanentă, în funcţie de cauză.

Cariile sunt o afecţiune gravă. Netratate, cariile pot distruge dinţii şi ţesutul moale din interiorul acestora, provocând abcese dentare, zone de infecţie la vârful rădăcinii. Dacă se formează un abces, acesta se tratează prin tratamentul de canal radicular, intervenţie chirurgicală sau extracţie dentară.

Cum putem preveni apariţia cariilor dentare

Prin periaj de cel puţin două ori pe zi şi folosirea zilnică a aţei dentare pentru îndepărtarea plăcii bacteriene interdentare şi de sub joncţiunea mucogingivală

Controale dentare de rutină. Măsuri preventive pentru a împiedica apariţia problemelor şi pentru ca problemele minore să nu devină majore

O dietă echilibrată, săracă în zaharuri şi amidon. Dacă totuşi consumaţi alimente cu conţinut de zaharuri şi amidon, încercaţi să o faceţi în timpul meselor şi nu între mese, pentru a limita expunerea dinţilor la acizii produşi de acestea

Utilizaţi produse de igienă dentară îmbogăţite cu fluor, inclusiv pastă de dinţi fluorurată

Asiguraţi copiilor dvs. un aport corespunzător de fluor în apa de băut. Dacă sursa dvs. de apă potabilă nu conţine fluor, medicul dentist sau pediatru poate prescrie suplimente zilnice pe bază de fluor.

Boala dinţilor frumoşi dar căzători: parodontopatia

Parodontopatia reprezintă una dintre afecţiunile cele mai importante cu care medicul dentist vine in contact. Incidenţa din ce în ce mai mare a bolii ne determină să-i acordam o importanţa crescută atât în prevenirea cât şi în tratarea acesteia, odată ce s-a instalat.

Factorul incriminat în etiologia bolii îl reprezintă germenii microbieni de la nivelul plăcii bacteriene. Printre factorii favorizanţi se numără:

afecţiunile generale- boli debilitante (sida, leucemii, diabet zaharat)

modificări hormonale

anumite tratamente medicamentoasenoxe fizice şi chimice, precum şi unele obiceiuri vicioase (fumatul) şi afecţiuni locale (tartrul dentar, cariile netratate, lucrări protetice incorect realizate).

componenta genetică a bolii.

Simptomele parodontopatiei pleacă în stadiile iniţiale de la gingii rosii, inflamate, ce sângerează uşor la periaj şi merg pâna la o mobilitate crescuta a dinţilor cu retracţii gingivale şi puroi la nivelul gingiilor. Asociat acestora, pacientul prezintă tulburări funcţionale ale aparatului dentomaxilar (masticaţie dificilă datorită durerii), halenă şi modificări ale esteticii.

Fără nici un tratament, boala poate avansa rapid şi duce la pierderea precoce a dinţilor. Cu cât tratamentul este mai timpuriu instituit, cu atât rezultatele sunt mai bune.