Teoria așa spune, că ar trebui să rămână între părinți (n.r. divorț) pentru că atâta timp cât îl implicăm pe copil, deja apare fenomenul de parentalizare, adică deja iei al treilea component al relației, pe copil, îi spui toate problemele. Nu este în regulă, îi pui o mare povară pe umeri, pentru a duce el o parte din acea povară a conflictelor. La vârsta de 3, 5, 10, 15 ani, copilul nu se descurcă singur în viață. Și atunci, pentru a pasa spre el o grămadă de probleme pe care el nu le poate gestiona, nu este este deloc în regulă., a atras atenția profesorul universitar Georgeta Pânișoară. 

Mai mult, conflictele din cuplu și divorțul pot cauza probleme emoționale asupra copilului.

Pentru copil, în principiu, între 3 și 15 ani, el nu trăiește foarte ușor divorțul. Se rupe unitatea parentală, se rupe cutuma după care el a trăit, siguranța. E posibil ca între părinți să fie conflicte de mult timp și să fie o problemă de depresie și de anxitate la copil. Mai mult, este un termen destul de dur, se numește incest emoțional, când unul dintre părinți îi transmite tot felul de informații greșite despre celălalt părinte care, de asemenea, ar trebui să fie o bază pentru copil., a adăugat profesorul universitar.

Georgeta Pânișoară spune că atunci când părinții sunt în pragul divorțului, copilul nu își mai poate gestiona emoțiile și astfel pot apărea tot felul de probleme:

Copilul e posibil să nu se simtă deloc iubit, deși noi părinții asta ar trebui să facem într-o situație de divorț, să se simtă dublu iubit. Copilul la o anumită vârstă, în jur de 4, 5, până spre 10-12 ani, va considera că e vina lui că părinții divorțează și e posibil să aibă sentimente de vinovăție, să creadă că nu merită dragostea lor, să nu se simtă iubit și să apară tot felul de probleme legate de depresie și cum se raportează la părinți, la școală și la prieteni. Este posibil să devină agresiv, pentru că nu poate să își gestioneze emoțiile în situația asta dificilă. , a mai precizat profesorul universitar Georgeta Pânișoară.