Sfântul Antipa de la Calapodești este mai puţin cunoscut de români, dar foarte cinstit de ruşi şi de greci. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinţilor în urma şedinţelor de canonizare din 20-21 iunie 1992, scrie crestinortodox.ro.

Cuviosul Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodești, din judeţul Bacău. A intrat în monahism la vârsta de 20 de ani. După doi ani a plecat la Muntele Athos, unde şi-a petrecut 15 ani, după care s-a mutat la Mănăstirea Esfigmen, unde a mai stat patru ani, fiind călugărit cu numele de Antipa şi hirotonit diacon. În anul 1860, s-a reîntors în Moldova şi a vieţuit prin mănăstirile din apropierea Iaşului.

În 1865 se mută în Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din Lacul Ladoga. Aici a mai trăit încă 17 ani, trecând la cele veşnice la 10 ianuarie 1882. A fost înmormântat în gropniţa Mănăstirii Valaam. Canonizarea şi trecerea în rândul sfinţilor a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906.

Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".