Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea au fost conducători în armatele împăratului bizantin Teofil (829-842). Când musulmanii au asediat oraşul Amoreea (în Galicia, Asia Mică), au luat în sclavie pe cei 42 de comandaţi, împreună cu alţi creştini, scrie crestinortodox.ro. În timpul celor şapte ani de temniţă, comandanţii au fost sfătuiţi de musulmani să îmbrăţişeze credinţa islamică.

Când aceştia le-au grăit comandanţilor: "Mohamed este adevăratul proroc iar nu Hristos", comandanţii au răspuns: "Dacă aţi avea doi care se ceartă pentru un câmp, cum că este al lui, unul având mulţi martori care adeveresc aceasta, iar celălalt nici unul, ce aţi zice, ca al cui este câmpul?" La acest răspuns şefii musulmani au zis: "Fără îndoială că al celui cu mulţi martori."

Atunci comandanţii au mărturisit: "Drept aţi răspuns. Aşa este şi cu Hristos şi cu Mohamed al vostru. Hristos are mulţi martori: Prorocii din vechime, Moise şi Ioan Botezătorul, pe care şi voi îl recunoaşteţi şi care a dat mărturie pentru El. Mohamed însă nu are ca mărturisitor decât pe el însuşi."

Musulmanii au spus: "Credinţa noastră e mai bună decât cea creştină pentru că vedeţi şi voi că Dumnezeu ne-a dat nouă izbândă asupra voastră, a creştinilor! Vedeţi bine ca cele mai bogate pământuri şi împăraţii din lume sunt ale noastre, şi că ele sunt şi mai numeroase şi mai întinse ca ale voastre!".

Comandanţii au zis: "Dacă aşa ar fi, atunci idolatriile egipteană, babiloniana, elenistica, romana, şi închinarea la foc a persanilor ar fi adevăratele credinţe, căci iată, odată toate aceste neamuri au fost stăpânitoarele lumii! Este limpede pentru oricine că victoria, bogăţia şi puterea voastră nu dovedesc şi adevărul credinţei voastre. Noi ştim că Dumnezeu uneori da biruinţa creştinilor, iar alteori îngăduie să fie subjugaţi ca să-şi vadă mai bine păcatele şi să se curătească de ele prin pocăinţă şi credinţa adevărată."

În final, au fost ucişi pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos.

Rugăciunea zilei de miercuri

Doamne Atotputernice şi Atotîndurate, îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primeşte, Doamne, această mică rugăciune a mea şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Preabunule Mântuitor, am toată nădejdea şi cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale.

Nu Te depărta de la mine, Doamne, şi ajută-mi ca în toate să fac voia Ta şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, ca să mă învrednicesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele. Amin.