Peisajul geologic al continentului scufundat Zealandia este acum complet cartografiat. Analiza mostrelor de bazalt, gresie și piatră prelevate din Marea Coralilor de cercetătorii din Noua Zeelandă și Australie, a permis finalizarea studiilor anterioare prin identificarea și datarea principalelor unități geologice din regiunile nordice ale Zealandiei și a anomaliile ei magnetice. O lucrare publicată în revista American Geophysical Union (AGU), face lumină în istoriei acestei Atlantide de la antipozi.

Un continent de 4,9 milioane kilometri pătrați

Situată în sud-vestul Oceanului Pacific, Zealandia este un continent cu o suprafață de 4,9 milioane km², echivalentul a jumătate din continentul european. 95% este scufundat. Pe restul de 5% se află Noua Zeelandă, Noua Caledonie și câteva insule împrăștiate, cum ar fi Norfolk, Lord Howe și Insulele Loyalty, precum și recifele de corali nelocuite Chesterfield, Fairway și Nereus.

Cândva, Zealandia a făcut parte din Gondwana, un supercontinent care se întindea pe emisfera sudică în urmă cu 600 de milioane de ani și care a început să se fractureze în urmă cu 160 de milioane de ani, în Jurasic - epoca aurului dinozaurilor. Zealandia era atunci o regiune de coastă din sudul Gondwana, care a traversat un episod de magmatism puternic.

Cu aproximativ 100 de milioane de ani în urmă a intervenit un nou episod de distensie (rifting) a scoarței. Iar cincisprezece milioane de ani mai târziu, Zelanda de Sud era despărțită de Antarctica de Vest și Zealandia de Nord de ceea ce, ulerior, devenea Australia. Treptat, răcirea crustei subțiate a Zealandiei a dus la scufundarea acesteia.

Magia călătoriei în timp

Astăzi este un paleocontinent scufundat care se întinde din nordul Noii Caledonie până la insulele subantarctice. Două lanțuri muntoase antice paralele separate de câmpii străbat suprafața subacvatică. Noua Zeelandă face parte dintr-o formațiune alpină recentă care blochează calea acestor lanțuri subacvatice ce se ridică deasupra fundului oceanului până la adâncimi de 1.000 până la 1.500 de metri, cu insule stâncoase rare care ies deasupra nivelului mării.

Din acest episod îndepărtat al vieții terestre au ajuns până la noi mărturii emoționante, precum pădurea pietrificată de copaci datând în jur de 180 de milioane de ani descoperită în Golful Curio, în vârful sudic al Noii Zeelande. Aceste arhive geologice ale unui peisaj greu de imaginat au fost parțial îngropate sub fluxuri vulcanice. Dar când marea se retrage, începe magia călătoriei în timp.