„Copilul meu are trei ani și trei luni. Încă nu e la școală. Dar când va fi, îi voi spune asta: Aron, mami a urât școala. Mami a fost o leneșă. A urât să învețe la fizică, biologie și geometrie, a urât faptul că a trebuit să facă meditații cu profesoara de matematică pentru a trece clasa, a urât semi analfabetismul unor profesori, a urât cadourile care se dădeau pentru nota 10, a urât tot ce însemna *ce e mă-ta și ce e tac-tu?*. Dar școala cu sistemul ei infect de notare și premiere, e bună, iubitul meu. Știi de ce? Pentru că școala cu sistemul ei ratat te învață să nu fii un pămpălău care termină facultatea și rămâne blocat în fața vieții. (...) Școala te învață ce e dead line-ul și te responsabilizează. (...)

Mami nu a avut mentori sau profesori de la care să ia lumină. Nici nu existau pe atunci posibilități. Dar acum ai internet și tehnologie, iubitul meu. Acum ai profesori sau mentori pe www, acum ai acces la informație nelimitată și mami îți promite că te va susține la indiferent ce vei excela, pentru că mami știe că școala cu sistemul ei de valori este inaptă. 

Și mami te va lăsa să iei 4 la matematică dacă la română ai 10, că de când sunt în câmpul muncii nu m-a întrebat nimeni care e teorema lui Pitagora. 

Premiile, mediile și notele sunt și ele bune. Ele te învață ce e zecele de context, dar succesul, ei bine succesul e abia atunci când ești fericit. Ăsta e singurul succes pe care trebuie să-l dorești și singurul care contează. 

Știi ce e important în viață, Aron? Satisfacția. Aia profesională și aia personală. Bucuria. Sănătatea. E important să ai bani, să călătorești și să iubești. De asta sunt importante notele și premierele de la sfârșitul anului, ca să știi ce nu e important în ecuația existenței. Să vezi podiumuri și să nu-ți dorești să fii pe ele decât dacă asta te face fericit și o vezi ca pe încununarea unui efort. Din partea mea, nu e nevoie să te sui pe niciun podium, că decât să te sui că vreau eu, mai bine te sui pe gardul din fața blocului, e același lucru. 

Iubitul meu, dacă și peste ceva ani societatea asta va discuta despre premii, în loc să vorbească despre reformarea învățământului, elaborarea de politici sociale pentru a încuraja copiii defavorizați să iasă din cercul sărăciei care se lasă cu abandon școlar, fugi, iubitul meu. 

Este o societate care va discuta despre premii și peste 10, 20 de ani și care va turna pudră de talc peste puroi, în loc să vindece infecția. 

În încheiere, mami te iubește. Și tu ești un om care nu poate fi definit de nicio notă sau premiu. Pentru că valoarea nu poate fi măsurată în note, doar în fericire”, a spus Corina Băcanu, publicând scrisoarea în mediul online.