Pavlo Klimkin dă ca improbabilă ocuparea primelor două orașe ca importanță, Kiev și Harkiv, și spune că Moscova are în vedere un scenariu pentru Kiev.

Referindu-se la declarațiile total neinspirate ale fostului Șef al Marinei germane, fostul ministru de externe al Ucrainei în perioada 2014-2019 este de părere, că Berlinul are o viziune mai pragmatică asupra relațiilor internaționale. ”Trebuie s-o spunem sincer: (...) Sunt mulți dintre ei în rândul armatei germane.

Asta nu înseamnă că sunt fani ai regimului rus sau fani Putin”, spune fostul oficial, care subliniază că dependența Germaniei față de gazul rusesc este greu de eliminat dintr-o dată. ”Fiecare al doilea apartament din Germania este încălzit cu gaz”, subliniază acesta, într-un interviu acordat publicației ucrainene Adevărul European.

”Mentalitatea lui Putin și a lui Stalin este foarte asemănătoare în anumite privințe”

Klimkin sesizează unele asemănări de personalitate între Stalin și Putin. Prin urmare, ”a nu-l provoca” pe Putin înseamnă, în mentalitatea lui, ”a te arăta slab”.

Fostul oficial crede că adevăratul scop al președintelui Federației Ruse este acela de a obține măcar un angajament secret din partea Alianței de a nu primi Ucraina în NATO. ”Nu prea are nevoie de garanții scrise în acest sens, pentru că nu crede în garanții”, mai declară Klimkin.

E vorba de stabilirea unui sistem de sfere de influență

”Este ca un pom de Crăciun, despre care Putin spune: <Această parte a bradului este doar a mea. Aici doar eu atârn globulețe. Și de cealaltă parte a bradului ne punem de acord ce globulețe să atârnăm>", explică fostul șef al diplomației, care este convins că, în orice caz, presiunea rusescă va duce la încetinirea și mai mult a ritmului în privința aderării la Organizația Nord-Atlantică”. 

Klimkin nu crede că NATO va disloca echipamente militare sau militari pe teritoriul Ucrainei, în vitorul apropiat.

”Dar bănuiesc că toate acestea nu se vor realiza pentru că există linii roșii pentru Moscova și Rusia va răspunde.

Moscova ia în considerare desfășurarea unui contingent complet de trupe ruse în Belarus, inclusiv arme ofensive și rachete hipersonice. Aceasta face parte din așa-numitul „răspuns tehnico-militar” despre care Putin vorbește public. Pe lângă Belarus, rachetele sunt planificate să fie dislocate în nordul Rusiei și în Caucaz”, mai arată Klimkin.

”Americanii îmi spun: „Paul, imaginează-ți, vă dăm MAP-ul (membership action plan) mâine, iar Putin o va folosi ca scuză pentru a distruge Ucraina. Cum te vei apăra?”.

Și nu există niciun răspuns. Pentru că știm foarte bine că rușii au toate datele despre managementul centralelor nucleare ucrainene, despre sistemul nostru energetic, despre infrastructura critică. Și Statele Unite înțeleg că nu vom rezista unui astfel de atac.

Atac pe scară largă Vs. provocări punctuale

Pavlo Klimkin este convins că nu se pune problema de un atac pe scară largă în viitorul apropiat; Federația Rusă nu are suficiente trupe în regiune. 

”În prezent, în jurul Ucrainei există 54-58 de grupuri tactice la nivel de batalion (BTG), conform diferitelor estimări. Putin, potrivit celor mai buni experți militari, poate scoate încă 20-30 BTG în 1-3 săptămâni. Dacă se va întâmpla acest lucru, operațiunea de amploare din Ucraina va deveni foarte reală.

”Un blitzkrieg asupra întregii Ucraine cu trupele și armele pe care Putin le-a adunat în jurul Ucrainei, este imposibil.

Cât despre un posibil atac punctual asupra Kievului prin Belarus, Rusia are planuri puse la punct. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de o provocare pe scară largă la Kiev.

Ar putea fi orice. De exemplu, un atac asupra Lavrei (Pecerska Lavra n.r.) sau asupra cetățenilor ruși în timpul slujbei religioase.

Și sunt sigur că aceste scenarii au fost dezvoltate. Kremlinul este expert în scenarii.

Amenințarea unui atac din partea Federației Ruse a crescut încă din martie 2021 și de atunci nu ne-am mărit bugetul militar cu o hrivnă!

De aceea, partenerii noștri, când le cerem arme, le dau, dar în același timp spun: „Ei bine, dar trebuie să faceți ceva și voi”. De ce, realizând că amenințarea unui atac este foarte reală, nu am mărit achiziția de arme, nu ne-am ocupat de apărarea statului?”, atrage atenția Klimkin.