„La 1830, A. Bouchardat, un mare clinician francez, a reuşit să identifice glucoza din sânge, colorimetric şi le dădea chiar unor pacienţi o soluţie pe care o turna în urina care-şi schimba culoarea, şi ştia dacă are zahăr în sânge sau nu.

Îmi aduc aminte de cineva din Târgovişte care mi-a spus un lucru foarte interesant. Zice: eu ştiu dacă am diabet sau nu. Bag degetul în urina mea, pun pe limbă, şi văd dacă e dulce. Într-adevăr, este o metodă prin care unii şi-au descoperit diabetul care nu era cunoscut anterior. În prezent, însă, tehnologia a progresat atât de mult încât au apărut testele. Nu mai vorbesc de pompele de insulină care încearcă să regleze administrarea automată a insulinoterapiei, fără nicio altă intervenţie din afară, decât controalele de bună funcţionare a dispozitivului respectiv.

Progrese tehnologice sunt, dar nici ele nu sunt foarte larg disponibile, pentru că şi costurile lor sunt destul de mari. În unele ţări, în Statele Unite de exemplu, sunt milioane de oameni purtători de pompe de insulină, ei având probabil ca ţară cel mai mare număr de pacienţi diabetici din lume", a povestit, la emisiunea "Academia de Sănătate", prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviște, de la Institutul „Nicolae Paulescu” din București.

VEZI ȘI: Cum îți cureți creierul prin alimentație. Dr. Pautov: Cel mai corect științific detox posibil pe care poți să-l ai gratuit