Daniel Cristea Enache: "În epoca lui Brâncoveanu mai toate cărțile apăreau foarte frumos, problema nu e în epocile mai vechi, problema e în epocile mai noi în care s-a democratizat și s-a masificat editarea de carte și în care apar volume de multe ori în condiții lamentabile. Eu țin și acum în bibliotecă la loc de cinste niște cărți apărute imediat după '90, sau înainte de' 90,în '89, [perioadă] în care cărțile apăreau în condiții absolut grotești, hârtia era foarte proastă și cu unele inserții de cereale... ceva... un material absolut execrabil, de economie maximă, de pildă, celebra apariție editorială, Shogun, care a fost un bestseller în ultimii ani ai lui Ceaușescu, dacă ne uităm la ea cum arată ne dăm seama ce salt reprezintă o apariție editorială precum cea de la editura Spandugino, față de exemplul contrar al unei cărți scoase în orice condiții. Eu cred că un autor, indiferent de genul în care se manifestă, care muncește la o carte, merită ca și editura unde-i apare cartea să muncească la fel de mult pentru cartea respectivă și să-i ofere niște haine cu care să iasă în lume, nu în pijama, cu pantalonii rupți în genunchi și așa mai departe. (râde) Deci o eleganță editorială, fie într-un concept minimalist, fie într-un concept mai baroc, mai încărcat, dar fiecare carte să aibă individualitatea ei grafică și editorială. "

Flaviu George Predescu: "Așa este și chiar voiam să spun o amintire, care capătă deja valențe de anecdotă, bineînțeles, păstrând proporțiile, că în romanul "Calea Victoriei" de Cezar Petrescu și eu am primit pe parcursul scurtei mele vieți de până acum, de-a lungul timpului, cărți[...] și la un moment dat îmi trimite un domn [...] din Alba, o carte. Pe lângă că părea făcută, îmi pare rău că trebuie s-o spun, ca din hârtie igienică, dar și conținutul, domnul fiind cumva fanul lui Vadim Tudor, partea negativă din Vadim, că Vadim, ca orice om, a avut și părți bune și mai puțin bune, dar să zicem așa, despre oamenii plecați numai de bine [...] și văd eu cartea, pe lângă asta era toată unsă, i-am zis "ce carte urâtă", știi că mă caracterizează sinceritatea, ce carte urâtă și la propriu și la figurat și m-a dat afară de pe Facebook, s-a supărat foarte tare și am încercat, bineînțeles, fiind prieten de-al tatei, să aplanez, dar se întâmplă uneori într-o carte ca, la polul opus, să fie și materialul prost și mesajele din ea foarte negative."

Daniel Cristea-Enache:" Eu revin la situația de la sfârșitul anilor '80, fiindcă sunt destul de mulți nostalgici care spun "Ce bine era pe vremea lui Ceaușescu!", "Ce bine o duceau scriitorii!", "Ce tiraj aveau" și așa mai departe și tot din motive de economie ajunseseră să apară cărți, volume, formate din două cărți diferite, semnate de doi autori diferiți, care n-aveau nicio legătura unul cu celălalt și un volum avea deci două cărți, prima carte începea de pe o parte a volumului și cealaltă carte începea de pe cealaltă parte."

Flaviu George Predescu: "Da, că o întorceai, da"

 (râde)

Daniel-Cristea Enache: "O monstruozitate editorială și de-asemenea, autorii din generația '80, cei care erau tineri pe vremea aia, nu mai aveau voie să debuteze editorial cu volume de autor, debutul de autor fiind cel mai important moment din cariera de scriitor... la Eminescu, debutul a coincis cu volumul final, fiindcă a avut un singur volum, deci debutul de autor este un moment foarte important, iar autorii tineri din generația '80 erau obligați să debuteze în volume colective, să fie mai mulți, să se strângă mai mulți, să se strângă mai mulți pentru a apărea un volum, nu li se făcea onoarea de a scoate un volum propriu. [...]"