Flaviu George Predescu:" [...] Un lucru foarte emoționant, cartea este dedicată mamei tale, Ana-Luminița Enache (1946-1981), deci o vârstă foarte, foarte tânără la care a plecat, cum ai decis să dedici acest volum mamei? "

Daniel-Cristea Enache: "Eu, ca un alt politician român, am avut mai multe mame...." 

Flaviu George Predescu:"Da, asta știm din emisiunea de Crăciun de anul trecut (râde) "

Daniel Cristea Enache: "Aceasta este mama, mamă, ca să zic așa, mama naturală, care s-a prăpădit în 1981, când eu aveam 7 ani, [...] dintr-un avort care era ilegal pe vremea aceea și complicații, deci a fost una dintre victimele politicii lui Ceaușescu de incriminare a avorturilor, am mai avut o mamă vitregă pentru o scurtă perioadă pentru că tatăl meu s-a recăsătorit, numai că și el a murit apoi în 1987, deci mama vitregă am avut-o vreo doi ani și o a treia mamă, mama adoptivă, pentru că la 13 ani, după ce a murit tatăl meu, eu am fost adoptat, am fost înfiat de familia Doina și Valeriu Cristea, deci Doina Cristea, soția criticului literar Valeriu Cristea a devenit mama mea adoptivă și ea era sora tatălui,deci și mătușă și mamă adoptivă, de toate. (râde) Și ei i-am dedicat o altă carte apărută anterior. [...] Ce-mi pare foarte rău, sigur, dincolo de acest element existențial al pierderii părinților, faptul că au murit de tineri, ceea ce e o tragedie, e un al doilea regret, că niciunul dintre ei nu a apucat revoluția din 1989, deci acești oameni, din generația părinților noștri s-au născut după cel de-al Doilea Război Mondial, mama în 1946,tata în 1947, deci comunismul deja se instala și au murit în anii '80 înainte ca comunismul să cadă în România și în Europa de Est, deci ei niciun minut al vieții lor nu au avut experiența libertății și a unei societăți fără partid unic, fără control, fără cenzură, fără propagandă, fără miliție, fără securitate și așa mai departe, deci au trăit într-o închisoare extinsă, fără să fi apucat măcar o zi să vadă cum este afară, dincolo de gratiile acestei închisori".