Marcel Pavel va susține, în 11 decembrie, un concert la Opera Naţională Bucureşti, ”Marcel Pavel, Familia şi Prietenii”. Alături de el, pe scenă, vor fi membrii familiei. Cu privire la cum i-a convins, mărturisește: ”N-are cum să fie uşor, credeţi-mă, e destul de delicat, în special cu cea mică. Ea mi-a spus: Tati, eu trebuie să mai cresc, de ce mă expui acum să cânt cu orchestra, am doar 11 ani. Şi, într-adevăr, ea are dreptate pe undeva şi eu i-am spus: 'Dacă nu începi cu provocările de acum, mai târziu o să-ţi fie mai dificil, trebuie să fii obişnuită cu scena'. Oricum ea este obişnuită cu scena, este elevă a Colegiului Naţional de Muzică "George Enescu", la clasa de pian, face balet de la 3 ani. A mai apărut pe scenă, dar acum, având dublu rol, e mai greu pentru ea şi probabil că şi emoţiile pe care cu siguranţă le va avea, probabil că aici a fost şi dificultatea de a o convinge să participe. Cu băieţii mei ceilalţi nu e o problemă, sunt obişnuiţi deja. Familia mea întregită, ca să spun aşa, mă refer la sora mea, la nepotul meu, la fratele meu, ei sunt şi ei obişnuiţi. Mai dificil a fost pentru fetiţă, fiind mai mică, dar este un concert de suflet, repet, decent”. 

Cu privire la ce și-ar dori de Crăciun spune, pentru Agerpres, ”Banala sănătate, pentru întreaga mea familie şi pentru mine, şi pentru toţi românii. Noi spunem că este banală, dar nu este aşa. A devenit banală această urare, dar sănătatea este cea mai importantă. Unitatea familială să rămână aceeaşi, un lucru la care ţin foarte mult şi, dacă se poate, să primesc nişte cozonaci şi nişte sarmale - eu o să fiu foarte mulţumit. Nişte ţuică fiartă, nişte vin fiert, asta vreau eu să primesc. Şi, repet, de la Dumnezeu vreau sănătate, fericire, noroc pentru familia mea. Asta îmi doresc”. 

Cadoul la care se gândește cu nostalgie este de dinainte de Revoluție: ”Înainte de Revoluţie, eram copil prin '70, am primit în Ajun de Crăciun o portocală. În perioada aia stăteai ore întregi la coadă pentru câteva portocale. Şi am primit o portocală şi mi-a plăcut atât de mult mirosul ei, că nu văzusem până atunci. Am păstrat şi hârtia, pergamentul cu care era acoperită şi l-am pus pe plita de la sobă. Ştiţi poezia şi cântecul lui Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l ţină în pace, "Galbenă gutuie". La mine a fost galbenă portocală sau, de fapt, portocalie portocală. Acum să primeşti o portocală este ceva banal, dar atunci a însemnat mult pentru mine cadoul acela”.