La vremea respectivă, orașul Roma, considerat cel mai mare oraș, a trecut prin momente dificile în repetate rânduri. Unul dintre aceste evenimente a fost un cutremur care a avut un impact semnificativ asupra majorității zonei urbane, inclusiv asupra Colosseumului. În anul 443 d.Hr., o puternică mișcare seismică a lovit regiunea centrală a Italiei, declanșând astfel prima distrugere majoră a amfiteatrului roman și a teatrului din Pompeii, cu șase secole înainte.

În anul 443, cunoscut sub denumirea de Amfiteatrul Flavian sau Colosseum, acesta exista deja de trei secole și jumătate. Construcția amfiteatrului a început în anul 70 d.Hr. sub conducerea Împăratului Vespasian, după ce acesta a cucerit Ierusalimul. Armata romană a obținut o cantitate semnificativă de aur în urma numeroaselor sale victorii, ceea ce a facilitat construirea unui amfiteatru de o asemenea magnitudine. De fapt, se spune că romanii au angajat evrei pentru a participa la construcția Colosseumului. Împăratul Vespasian a decedat în anul 70 d.Hr., iar construcția impresionantă a fost finalizată un an mai târziu, sub domnia fiului său, Titus.

Încă de când și-a deschis porțile, Colosseumul a fost invadat de romani de toate clasele sociale. Însă, în 217 A.D., un foc a izbucnit în incintă și a distrus parapeții din partea de sus și mare parte din interor, iar reparațiile s-au încheiat abia un secol mai târziu.

Totuși, chiar și cu reparații, clădirea își pierduse parte din măreție pe totdeauna. În secolul al V-lea, era gladiatorilor s-a încheiat aproape complet. De fapt, anul în care luptele dintre gladiatori au ajuns la final a fost 404 A.D., ne informează World History.

Într-o Europă în care creștinismul câștiga din ce în ce mai mult teren, Împăratul Honorius a luat decizia de a închide școlile de gladiatori și a interzis luptele lor. În același timp, un puternic cutremur a lovit sudul Italiei în anul 443 d.Hr., punând Imperiul Roman într-o situație instabilă. Acesta a fost momentul în care inelul exterior al Colosseumului s-a prăbușit și s-a fragmentat în bucăți. A fost prima lovitură majoră primită de amfiteatru din partea naturii, dar nu avea să fie și ultima!

Invadatorii au atacat Imperiul Roman, dar și Colosseumul. În 449, vizigoții au invadat Roma, care a cedat în 472. Iar, odată orașul invadat, amfiteatrul lui a urmat. Neavând ce lucra și ce mânca, oamenii au început să fure și să vândă bucăți din Colosseumul antic, pentru a face rost de bani. Noii conducători religioși și-au propus să transforme circul antic într-o biserică sau cimitir. Tunelurile subterane au devenit apartamente, iar, în secolul al XII-lea, a devenit castelul familiei Frangipani.

Colosseumul, de-a lungul timpului, a trecut prin numeroase incendii, cutremure și a suferit de pe urma nemulțumirii și violenței celor înfometați și săraci. Cu toate acestea, cea mai devastatoare lovitură pe care amfiteatrul a primit-o a venit abia în 1349.

Un cutremur puternic a lovit Italia și a dus la prăbușirea unei părți a structurii amfiteatrului. De fapt, din acel moment, Colosseumul a rămas cu acea jumătate lipsă. Piatra căzută în urma prăbușirii a fost folosită la construcția Bazilicii Sfântul Petru și a altor clădiri emblematice din Roma.

Cu alte cuvinte, acea parte a Colosseumului pe care n-o vedem nu lipsește, ci este împrăștiată prin Roma, contribuitnd din plin la arhitectura orașului.

Discuții despre un program de reabilitare a Colosseumului au început în secolul al XVII-lea, dar lucrările n-au început mai devreme de 1990. La începutul secolului al XXI-lea, Colosseumul a fost numit una dintre Cele Șapte minuni ale Lumii, așa incomplet cum e el.