Trunchiurile de arbori în cauză sunt subfossile (rămăşiţe al căror proces de fosilizare nu este complet) conservate pe malurile râului Drouzet, în apropiere de Gap, Franţa, care au înregistrat o creştere fără precedent a nivelului de radiocarbon în acea perioadă.

Vârful de radiocarbon a fost provocat de cea mai mare furtună solară identificată vreodată, potrivit echipei de oameni de ştiinţă francezi şi britanici care au publicat descoperirea în Philosophical Transactions of the Royal Society A. O furtună solară similară în zilele noastre ar fi catastrofală pentru tehnologia modernă, putând să distrugă sistemele de telecomunicaţii şi sateliţii, să cauzeze pene masive de curent şi pagube de miliarde de euro.

Pentru cercetarea sa, echipa a secţionat fragmente de buşteni şi a comparat lăţimea inelelor fiecăruia pentru a crea o cronologie care le-a oferit informaţii despre schimbările de mediu din trecut şi le-a permis să măsoare radiocarbonul într-o perioadă necunoscută de activitate solară.

Apoi au comparat nivelurile de radiocarbon din trunchiuri cu cele de beriliu, un element chimic găsit în carote de gheaţă din Groenlanda. Radiocarbonul este produs în mod constant în atmosfera superioară printr-un lanţ de reacţii iniţiate de razele cosmice, a reamintit autorul principal al cercetării, Edoudard Bard de la College de France.

Recent, s-a descoperit că evenimentele solare extreme pot crea explozii de particule energetice de scurtă durată care se păstrează sub forma unor vârfuri uriaşe de producţie de radiocarbon care apar în decursul unui singur an. Găsirea unei astfel de colecţii de arbori semi-conservaţi a fost "cu adevărat excepţională", a subliniat Celine Miramont de la Universitatea din Aix-en-Provence (Franţa).

Până în prezent, au fost identificate nouă furtuni solare extreme, cunoscute sub numele de Evenimente Miyake, produse în ultimii 15.000 de ani, cele mai recente având loc în 993 şi 774. Însă, această furtună recent identificată, de acum 14.300 de ani, este de aproximativ două ori mai mare decât cele două furtuni ulterioare. Evenimentele Miyake sunt foarte puţin cunoscute deoarece nu au fost niciodată observate direct prin instrumente.

Cea mai mare furtună solară observată în mod direct, evenimentul Carrington, a avut loc în 1859 şi, deşi mai mică decât un eveniment Miyake, a distrus telegrafele şi a creat o auroră nocturnă atât de strălucitoare încât păsările au început să cânte, crezând că soarele a început să răsară.

Potrivit unui alt semnatar, Tim Heaton de la Universitatea din Leeds (Marea Britanie), marile furtuni Miyake ar putea avaria transformatoarele reţelelor electrice, provocând pene de curent de luni de zile, precum şi sateliţii şi ar crea riscuri grave de radiaţii pentru astronauţi. Oamenii de ştiinţă nu ştiu încă ce cauzează astfel de furtuni solare extreme, cât de des se pot produce sau dacă pot fi prezise în vreun fel.

Prin urmare, ei avertizează asupra importanţei înţelegerii acestor fenomene pentru a ne proteja în viitor infrastructurile globale de comunicaţii şi energie.