Simona Constantinescu a murit. Era regizor de platou la Antena 3, dar, înainte de toate, era o artistă care reușise să stârnească bucurie în sufletele oamenilor prin lucrările pe care le făcea.

Anunțul a fost făcut de jurnalista Mihaela Bîrzilă.

„Am aflat cu tristete ca s-a stins din viata colega noastra Simona Constantinescu, regizor de platou. Mergea pe jos in fiecare zi de la Piata Rosetti pana in Pipera. Iar in timp ce era la serviciu, dupa ce incepea emisia, facea portrete din puncte. Am facut si un interviu cu ea, cand am descoperit adevarata ei menire. Era o artista talentata, recompensata cu premii in mai multe tari. Dumnezeu sa te odihneasca, Simona. Imi pare rau...”, a scris jurnalista Mihaela Bîrzilă.

DC News republică un interviu pe care Simona Constantinescu l-a acordat

DC News: Ce reprezintă arta pentru dumneavoastră? Și care a fost prima vedetă pe care ați desenat-o?

Simona Constantinescu: Îmi place foarte mult să desenez și desenez tot ce-mi stă în putere. Nu-mi amintesc care a fost prima vedetă pe care am desenat-o. Pentru mine, fiecare portret sau fiecare desen reprezintă copiii mei. Nu sunt vedete. Sunt copiii mei pentru că le-am dat o altă viață. Pentru mine, arta este aerul pe care îl respir și este un mod de a trăi dând viață celui mai umil semn ortografic: punctul.

DC News: Este vreun moment care v-a rămas în minte atunci când i-ați arătat unei vedete de la Antena 3 portretul pe care i l-ați realizat?

Simona Constantinescu: Nu-mi amintesc decât momentul când i-am dat portretul Danei Grecu și a avut o strălucire în ochi, iar după aceea m-a pupat.

DC News: Îmi dau seama că aduceți multă bucurie prin ceea ce faceți.

Simona Constantinescu: Da, așa este. Aveam un prieten bolnav care a fost foarte impresionat când i-am trimis portretul. A simțit în subconștient că și bolnav poate intra în centrul atenției. Chiar am simțit că este fericit.

DC News: Cum au fost primite, în străinătate, lucrările dumnevoastră?

Simona Constantinescu: În străinătate, spre mirarea mea, am fost primită foarte bine. În 1987, participasem la un festival de grafică, la Marostica. Lucrările mele nu-și aveau amprenta punctelor. Eram foarte tânără și aveam idei foarte îndrăznețe. Căutam ceva care mi se potrivește ca manieră de lucru. După doi ani, o găsisem și pe zi ce trece simțeam că încep să strălucească punctele mele precum stelele într-o constelație.

DC News: Este om care și-a pus amprenta în cariera dumneavoastră artistică?

Simona Constantinescu: Singurul om a fost punctul, dar eu, desenând de la cinci ani, pot spune că a fost profesorul meu din școala gimnazială care a sesizat că desenam foarte bine pentru vârsta mea și în vacanța îmi dădea tot felul de teme ca să-mi dau seama că pot mai mult și tot ce gândesc prin culoare și imagine să ajungă la un tot unitar care, oricând, poate cuceri o privire oricât de superficială. Am căutat să surprind o stare sub toate aspectele ei ca un tot unitar. Primul meu premiu a fost pentru pictură, în 1988, nu pentru copiii mei, punctele.