„Eu, când primesc vești d-astea foarte rele, foarte grele, nu mă panichez. Sunt calm. Este automat, subconștientă asta. Am fost așa până când am ajuns în celulă. Prima și a doua noapte au fost cele mai rele. Primele două zile și primele două nopți… (…) 

Nu (n.r. – nu s-ar fi sinucis). Le-aș fi făcut atât de mult rău copiilor mei, încât acesta e motivul pentru care nici nu m-am gândit la așa ceva, nici vorbă! Primele zile acolo (n.r. – la închisoare) sunt îngrozitoare. Indiferent ce ai fost… Faptul că ți se ia soarele, faptul că vezi gratii, zăbrele, îți dă un sentiment îngrozitor.

Povestea cineva că într-o țară – nu știu dacă adevărat, pe procurori și pe judecători, în timpul facultății sau stagiaturii, îi trimit o lună-două prin penitenciare să vadă cum e, să se gândească de zece ori înainte să ia libertatea cuiva. 

Ce e foarte rău în penitenciarele din România și societatea consideră că nu e necesar să se vorbească despre asta e în special atitudinea ANP-ului (Administrația Națională a Penitenciarelor). Se uită un lucru esențial: într-o decizie de condamnare la închisoare se vorbește despre luarea libertății pentru o anumită perioadă, nu scrie condamnare la moarte, la boală sau la umilință, nici la nebunie, la sclavagism. Eu am simțit mai puțin astea, pentru că pe lângă mine treceau ușor. Am văzut foarte mulți oameni chinuiți și umiliți, pentru că celor din conducerea de acolo le era frică să aplice legea. SRI-ul e băgat în toate penitenciarele, total”, povestit Liviu Dragnea, pentru theXclusive.