Tradiţionala Procesiune de Florii, la care vor lua parte credincioşi, persoane consacrate şi preoţi din comunităţile şi parohiile romano-catolice din Bucureşti şi împrejurimi, are loc, duminică, pentru a celebra sărbătoarea Floriilor în Biserica Catolică de rit latin.

Potrivit Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, procesiunea începe la ora 15.00, din Piaţa ”Fer. Vladimir Ghika” de lângă Biserica Franceză (Sacré Coeur – Preasfânta Inimă a lui Isus), cu celebrarea de sfinţire a tradiţionalelor ramuri, şi se va încheia la Catedrala Sf. Iosif.

Procesiunea are următorul traseu: Piaţa ”Fer. Vladimir Ghika”, Str. Cpt. Demetriade, B-dul Aviatorilor, Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, Str. G-ral Berthelot, Catedrala Sf. Iosif.

Când procesiunea va ajunge la Catedrala Sf. Iosif, în jurul orei 16.00, în Catedrală se va celebra Sfânta Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti.

Ce semnifică Floriile

Intrarea lui Isus în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii.

Poporul îl întâmpină pe Isus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: 'Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului'.

Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Isus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.

Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea.

De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei.

În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.

De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc.

Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.

Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Isus.

Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Isus Cristos.