Înregistrările muzicale inițiale au avut loc la începutul secolului al XX-lea, iar cele cu 78 de rotații pe minut au devenit rapid standardul. Discurile cu o dimensiune populară de 25 cm puteau stoca piese de aproximativ trei minute pe fiecare parte. Existau și discuri de 30 cm care puteau găzdui melodii de 4-5 minute pe fiecare parte. Pentru a convinge radiourile să difuzeze anumite piese și pentru a-i determina pe oameni să cumpere discuri, muzicienii au fost nevoiți să se conformeze limitei de timp impusă de suportul pe care era înregistrată muzica lor.

În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, s-a introdus discul de 45 de rotații pe minut, un format mai mic și mai ieftin, fabricat din vinil, care permitea înregistrarea a nu mai mult de trei minute de muzică pe fiecare parte. Discurile LP (Long Play), care aveau o durată mai lungă, au apărut puțin mai târziu, dar discurile de 45 de rotații erau mult mai ușor de redat la posturile de radio și au fost folosite mai frecvent în anii '45.

Hituri care au devenit excepţii de la regulă

În anul 1965, Bob Dylan a lansat piesa "Like a Rolling Stone" cu o durată de peste șase minute. Inițial, posturile de radio au difuzat o versiune mai scurtă, de aproximativ trei minute. Cu toate acestea, fanii artistului au inundat posturile de radio cu apeluri cerând să audă varianta completă. Ca rezultat, "Like a Rolling Stone" a devenit un hit radio. De obicei, pentru a facilita difuzarea unei piese, artiștii preferă să realizeze o versiune mai scurtă, adaptată posturilor de radio. Acest lucru s-a întâmplat și în cazul piesei "Heroes" a lui David Bowie, lansată în 1977. Fanii erau îndemnați să cumpere LP-ul pentru a asculta versiunea de șase minute a melodiei.

Există posibilitatea creării unor piese mai lungi, dar se impun cele scurte

Pe măsură ce tehnologia muzicală a evoluat de la discuri la casete și CD-uri, durata melodiilor pop a rămas în general de aproximativ trei minute. Acest lucru se datorează, în parte, faptului că posturile de radio pot insera mai multe reclame într-o emisiune atunci când piesele sunt mai scurte. De asemenea, casele de discuri favorizează single-urile mai scurte, deoarece acestea nu implică verificări mai complexe ale drepturilor de autor. În plus, s-a constatat că ascultătorii de muzică pop preferă de obicei piesele mai scurte.

Muzica digitală pare să permită apariția unor melodii pop mai lungi decât în trecut. Acest lucru se datorează absenței restricțiilor fizice, cum ar fi dimensiunea suportului de înregistrare. De asemenea, milioane de oameni își postează propriile melodii pop pe rețelele sociale, ceea ce face ca radio-ul să nu mai fie singura modalitate de difuzare a muzicii. Cu toate acestea, piesele de șase minute nu sunt atât de populare. De fapt, multe piese au o durată mai mică de trei minute.

De exemplu, piesa "Ghost" a lui Justin Bieber are doar două minute și 33 de secunde. Tendința de a fi concis în realizarea pieselor este explicată prin perioadele de atenție mai scurte și influența rețelelor sociale. În prezent, succesul unei piese este măsurat mai mult în funcție de numărul de stream-uri, care contează chiar și dacă cineva ascultă doar 30 de secunde dintr-o melodie. Astfel, dacă artiștii pot avea mai multe melodii difuzate în flux simultan, vor avea succes, chiar dacă asta înseamnă să aibă piese mult mai scurte.