Ne referim la „Știință și imaginație”. Alexandru Mironov a desfășurat o bogată activitate de popularizare a științei în cadrul Radiodifuziunii și a Televiziunii Române, în principal ca realizator al emisiunii săptămânale „Știință și imaginație" de pe TVR 1.

Episodul patru al podcast-ului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, aduce în fața publicului larg una dintre vocile canonice ale popularizării științei în România: autor de proză SF, cu experiență la stânga spectrului politic și fost ministru al Sportului, Alexandru Mironov ne expune legătura dintre imaginație, performanță și efort, în educație, cercetare, competiții sportive și meciuri politice. Vicecampionul național la scrimă destăinuie, la microfonul Avangardei, ascensiunea sa, copil dintr-o familie de refugiați, către ecranul emisiunii „Știință și imaginație”, o emisiune cu audiențe record de 4 milioane de telespectatori duminicali.

Redăm dialogul dintre Alexandru Mironov și Ionuț Vulpescu despre emisiunea „Știință și imaginație" de pe TVR 1

I.V.: Știință și imaginație – câți ani ați realizat emisiunea la postul public de televiziune?

A.M.: Mai mulți ani, chiar și după ce plecasem efectiv din instituție, și eram consilier la Președinte, fie membru al Guvernului. Am ținut ani de zile emisiunea asta pe care lumea o voia, până la un domn, care nu știu unde a reclamat, cred că la CNA, Consiliul Național al Audiovizualului, că fac politică de stânga și fac emisiune de SF. Dar, mă rog...

I.V.: E o relație subtilă între literatura SF și stânga... Credeți că postul public își îndeplinește în ultima vreme rolul pe care îl are prevăzut prin Constituție, de educație și de instrucție?

A.M.: Nu, fără discuție, ar trebui să aibă o emisiune de știință în fiecare zi. Or are doar cinci minute de știință pe TVR2. Ar trebui așa cum are emisiuni de literatură și de muzică să aibă cinci minute de științe, să socotim cel puțin egală știința cu restul domeniilor culturii. Cu asta vă deranjez dacă vă spun că o duminică întreagă, dimineața, sunt emisiunile de religie. Dar de ce de religie și nu de electronică, de informatică, de biologie?

I.V.: Dar nu trebuie să fie în opoziție. Trebuie să fie...

A.M.: În paralel! Și se uită telespectatorul și alege sau asta, sau asta, sau asta. Să vadă ce își alege.

I.V.: În general se vorbește despre audiență. 

A.M.: Eu vă garantez că eu am audiență unde vreți pe tema asta. Dar audiența celor câțiva zeci de mii care urmăresc ce fac eu și care sunt pasionați pe tema asta. Nu pot să am audiența competițiilor de fotbal. 

I.V.: Sau a subiectelor mondene. Can-Can-uri sau alte chestiuni de tipul acesta. 

A.M.: Sunt alții, pentru fiecare. Asta e altă poveste. 

VEZI ȘI: Emisiune foarte urmărită, scoasă de pe post: Un domn m-a reclamat că fac politică de stânga

Fiecare trebuie să-și facă partea lui în popularizarea științei și a culturii

I.V.: Ați promovat decenii prin publicistica și emisiunile realizate știința. Ideea în care oamenii trebuie să aibă acces, să fie informați, să fie în ton cu ce se întâmplă în lume. Pe de altă parte, este o realitate hai să o numim paralelă, a unei Românii care este foarte atentă la scandal, la ocultism, la conspirație, la elemente mai degrabă anecdotice. Credeți că misiunea dvs., ceea ce ați încercat să faceți, a reușit în timp? Ați influențat, ați schimbat generații, ați format un public, sau dominantă este această apetență a noastră față de elemente superficiale, marginale, spectacolul lumii, ca să citez o altă emisiune de la postul public?

A.M.: Într-o carte a mea, se cheamă În direct cu NASA, am un motto care e o mică fabulă, fabula păsării colibri. E jar în junglă, totul arde, pasărea colibri vine, și scuipă o picătură peste jar, se întoarce, ia o picătură de apă, tigrul enervat zice: „ești nebună, ce faci tu cu picătura aia a ta? Uite ce e aici!” Iar pasărea colibri spune: „eu îmi fac partea mea”. Am considerat că trebuie să îmi fac partea mea și asta îi influențează și pe alții. 

I.V.: Deci fiecare trebuie să facă în dreptul lui.

A.M.: Eu sunt dascăl, sunt profesor. Am dat nenumărate, multe examene de pedagogie, psihologie, metodica predării, multe, cutare și cutare; nu le-am dat degeaba. Le-am dat ca să cunosc mintea celui tânăr și să știu să întind mâna către mintea lui.

I.V.: Cu instrumentele profesorului. 

A.M.: Da, dar mai ales cu instrumentul care se numește voce. Cuvintele.