"În perioada comunistă teatrele aveau niște obligouri, 40% piesă străină, 60% piesă românească. Uneori jucam și eu în piesele românești.

După un spectacol în provincie, vine cineva la mine la cabină și-mi zice: "Florin te cheamă o doamnă", m-am dus, am văzut o doamnă în vârstă, părul alb, destul de serioasă, i-am zis: "Bună seara, doamnă!" și-mi zice: "Domnule Zamfirescu n-am mai putut răbda și am venit să vă întreb, sunteți un actor talentat și teatrul din București când vine în provincie noi venim toți, că suntem provinciali și vrem să vedem și noi teatru, dar cum vă puteți permite să jucați asemenea porcării? Pentru un salariu Domnul Zamfirescu?" în momentul acela am înțepenit și i-am zis: "Doamnă nu trăiți în România?"

După o perioadă m-am trezit chemat la direcție și mi s-a zis: "Forine vezi că n-am putut să te mai feresc, te duci mâine la Operă că ai un text de recitat în fața Tovarășului Ceaușescu". M-am dus, mi-a dat textul, aveam 3 strofe și am intuit că se poate folosi textul acesta pentru ca piesa să devină comedie, și de dimineță când m-am dus și am recitat-o m-au scos din spectacol, au zis că Tovarășul Ceaușescu nu poate să audă așa ceva. Suna cam așa textul: "Republica nu-i o portocală, o mănânc și să mă laud zicând Re-pu-bli-cu-hu-hu-ța mea", așa am folosit-o și am ieșit.

Am mai pățit așa și a Televiziunea română, mi s-a zis să mă duc că e ziua femeii să recit o poezie, mă duc, n-aveam costum, au vrut să-mi dea ei, când i-au textul scria: "Republica România, trăiscă Elena Ceaușescu și mândria", era ziua femeii și ea era femeia, am lăsat textu și le-am zis că mă duc acasă sa-mi iau costumul. Am fugit acasă, i-am zis soției că dacă mă cauta cineva nu știe nimic de mine. M-au căutat și m-au interzis în televiziune 1 an.", a declarat Florin Zamfirescu în cadrul emisiunii "40 de întrebări cu Denise Rifai".