Mesajul său către oameni a fost acela de credinţă în Dumnezeu şi de respect pentru sine şi pentru cei din jur.

"În primul rând, eu sunt credincios, sunt creştin. Să creadă în Dumnezeu, că numai El ne dă şi ziua de mâine, şi să se privească pe sine cu respect şi atunci îi respectă şi pe ceilalţi şi nici nu au cereri majore către cei din jur. Revin la respectul faţă de sine - din clipa aia, vorbeşti frumos cu cel de lângă tine, ştii să-i ceri ajutorul într-un mod rezonabil, pentru că nu e obligat să ţi-l dea nici copilul, nici soţia, nici tatăl, nimeni. Dacă te respecţi pe tine, îl respecţi şi pe cel căruia îi ceri ajutorul. Nu mai poţi trăi în afara cetăţii şi în cetate există mici domenii care ne aparţin. Pe domeniul ăla, noi trebuie să fim liberi, să gândim liber. Eu mă laud că şi până în 1989 am gândit liber", a subliniat artistul în vârstă de 87 de ani.

El a dezvăluit că până în 1989 nu a fost disident, ci era "numai împotrivă".

"Eram numai împotrivă, dar nu eram disidenţi. Disidentul înseamnă cel care se manifestă şi iese în stradă. Eu am ameninţat cu ieşirea în stradă (...). Am regretul că noi nu am fost mai mulţi disidenţi. Eu cu Rebengiuc nu voiam decât, de exemplu, să ne ducem maşinile în faţă la CC, când nu mai aveam voie să circulăm cu ele. Eu cu Rebengiuc aveam înţelegerea - stăm la două case distanţă - când moare Ceauşescu facem un chef la mine acasă. Şampanie se găsea peste tot, şampanie şi creveţi. Şi dacă ne întreba cineva de ce ne bucuram, spuneam că este sfântul Horia, care nu există, ca să trecem momentul ăla, dar a murit urât Ceauşescu, neplăcut, neromâneşte", a povestit artistul.

Compozitorul a spus că sunt multe piese pe care le-a compus, dar care nu sunt şlagăre.

"O să cânt la Mamaia, anul ăsta, "Singurătatea mea", dar am un cântec pe care îl cânta George Nicolescu şi care se numeşte "Fântânile albastre" şi care este o plăcere de cântec datorită versurilor lui Ţărnea, de exemplu. Un compozitor când scrie o piesă e convins că e cea mai frumoasă de pe pământ şi că va deveni un şlagăr imbatabil", a arătat Moculescu.

Alexandra Dobre, preşedintele Asociaţiei Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă, organizatorul evenimentului, a spus că proiectul "Seniori de colecţie" este un spaţiu în care pot fi schimbate percepţii şi pot fi influenţate generaţiile de azi şi de mâine.

"Mii de tineri, dar şi persoane vârstnice au avut ocazia să întâlnească şi să asculte confesiunile unor oameni deosebiţi, care au contribuit prin munca lor, prin dăruire, pasiune, respect faţă de societate şi de semeni, la promovarea imaginii României pretutindeni în lume. Fiecare ediţie a Galelor 'Seniori de Colecţie' a contribuit la construirea unor punţi între generaţii, care au avut ocazia să îi cunoască şi să dialogheze cu importanţi oameni de cultură, artă şi ştiinţă, cu mari artişti şi mari campioni, cu medici, profesori şi veterani de război, uriaşe valori ale României, exemple demne de urmat pentru noi toţi", a afirmat Alexandra Dobre. 

Horia Moculescu este un muzician, compozitor și pianist român, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la muzica ușoară românească. Născut pe 18 martie 1937 în Râmnicu Vâlcea, România, Moculescu a avut o carieră de succes care se întinde pe mai multe decenii.