În 1942, în plin război, guvernul britanic a decis să utilizeze Gruinard Island pentru a testa efectele antraxului, un agent patogen extrem de mortal. Aceasta decizie a fost luată în contextul temerii că Germania nazistă ar putea folosi arme biologice în conflict. Experimentele au implicat eliberarea sporilor de antrax pe insulă, pentru a evalua cât de eficient ar putea fi utilizat acest agent ca armă biologică, scrie BBC.

Experimentele au avut efecte devastatoare asupra insulei. Sporii de antrax au contaminat solul, făcându-l extrem de periculos pentru orice formă de viață. Insula a fost declarată zonă interzisă, iar accesul publicului a fost restricționat pentru multe decenii.

Ani de zile, insula a rămas pustie și periculoasă, un simbol tăcut al pericolelor războiului biologic. Chiar și după ce războiul s-a încheiat, Gruinard Island a continuat să fie o zonă de excludere din cauza riscului persistent de antrax.

Abia în anii 1980, guvernul britanic a decis să decontamineze insula. Procesul a implicat tratarea solului cu formaldehidă și eliminarea sporilor de antrax. După ani de eforturi, în 1990, Gruinard Island a fost declarată în sfârșit sigură pentru vizitare.

Astăzi, Gruinard Island rămâne un loc puțin cunoscut și rar vizitat, dar istoria sa servește ca un memento al experimentelor periculoase și al utilizării armelor biologice. Este o pagină întunecată din istoria militară a Marii Britanii și un avertisment cu privire la pericolele războiului biologic.

Insula Gruinard rămâne un simbol al măsurilor extreme la care s-au recurs în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și al impactului pe termen lung pe care astfel de decizii îl pot avea asupra mediului și sănătății publice.