Figură emblematică a mișcării hippie și de eliberare a femeilor din anii '60, care anul acesta ar fi împlinit 80 de ani, rămâne legendară până în prezent.

Rolul său în istoria rock-ului s-a datorat nu doar forţei sale din postura de interpretă, cât şi intensităţii reprezentării scenice. Vocea ei de mezzo-soprană, cu accente de blues era dublată magnific de această intensitate.

După o reprezentație istorică la Woodstock (august 1969), Joplin a lansat primul ei album solo, I Got Dem Ol' Kozmic Blues Again Mama!, în septembrie 1969, cu Kozmic Blues Band.

Unele dintre cele mai memorabile melodii ale proiectului au fost "Try (Just a Little Bit Harder)" și "To Love Somebody", un cover al unei melodii Bee Gees. Însă Kozmic Blues a primit recenzii mixte, unele instituții media criticând-o personal pe Joplin.

Simțindu-se presată în mod unic să demonstreze că este o artistă solo într-o industrie dominată de bărbați, criticile i-au provocat suferință lui Joplin.

"A fost o perioadă destul de grea pentru mine", a declarat ea mai târziu într-un interviu cu Howard Smith de la The Village Voice.

"Era foarte important, știți, dacă oamenii mă vor accepta sau nu". (Interviul acordat de Joplin lui Smith a fost ultimul; a avut loc pe 30 septembrie 1970, cu doar patru zile înainte de moartea ei).

Relațiile lui Janis Joplin au devenit rapid obiect de legendă. S-a întâlnit cu bărbați și femei într-un moment în care opiniile generale ale societății erau mai înguste.

Despre artistă s-a scris că a respins avansurile pe care Jim Morrison i le făcea pe vremea când încerca să o cucerească pe cântăreaţă, iar la una dintre tentativele artistului, exasperată de insistenţele acestuia, i-a spart în cap o sticlă.

În afara muzicii, Joplin părea să se lupte cu alcoolul și drogurile, inclusiv cu o dependență de heroină.

Janis Joplin a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în 1995 şi a primit postum, în 2005, un Grammy pentru întreaga carieră.