"În momentul în care el a încetat să mai fie s-a produs în viața noastră ca un cutremur, bombă atomică care a ras tot. Niciodată nu ne-am fi gândit la asta, adică pentru noi tata era... Oricine pe lumea asta putea să înceteze să mai fie, mai puțin tata.

El niciodată nu vorbea despre moarte, el nu concepea ideea de a îmbătrâni, de a muri, iar în momentul în care el nu a mai fost, spun ce mi s-a întâmplat mie, cumva m-am transpus într-un film în care trăiam o viață care nu era a mea, în care asistam la ceea ce mi se întâmpla mie, dar ca și cum nu mi s-ar fi întâmplat mie. În limbaj psihologic se numește negare. Am mers după 1 an la psiholog. A fost ca o bombă care a ras totul în calea ei și în urma ei nu a rămas nimic.

Noi am ajuns cu el la spital la 6:30 dimineața, în momentul în care am intrat  la camera de gardă în decurs de câteva minute a făcut 22 de stopuri cardiace, lucru pe care eu l-am văzut, am trăit chestia asta. În momentul în care l-au scos din camera aceea de resuscitări, era în comă.

Noi știam că el e în moarte cerebrală și așteptam cumva orice semn de la medici, să ne spună ce se întâmplă cu el, cum evoluează, țin minte că era deja ora 18:00, mama intrase la el în jur de ora 16:00, avea tensiunea foarte mică, îi făcuse masaj la picioare, încercau cumva să-l facă să simtă că suntem acolo, intrasem si eu acolo la el pe parcursul acelei zile", a declarat Lidia, fiica lui Vadim Tudor în cadrul unui podcast.