Până la începutul primăverii, Statele Unite și aliații săi urmau politici care aveau ca rezultat moartea soldaților ruși, distrugerea echipamentelor militare rusești și degradarea pe termen lung a economiei ruse.

Războiul a avut un efect de undă pe scena mondială, crescând dramatic miza disputelor care au mocnit în liniște de zeci de ani.

Aceste cinci zone prezintă cel mai mare risc de izbucnire a ceea ce am putea fi tentați să numim "Al treilea război mondial".

Ucraina

Îngrijorarea că Rusia ar putea folosi arme nucleare pentru a-și încerca norocul în Ucraina pare să fi scăzut din vară, în timp ce războiul s-a instalat într-un impas distructiv.

Cu toate acestea, escaladarea rămâne o preocupare. Incapacitatea Rusiei de a face progrese ar putea amenința stabilitatea guvernului Putin, înclinând Moscova să contemple o escaladare periculoasă. Îngrijorările legate de capacitatea Ucrainei de a continua războiul pe termen lung ar putea forța Kievul să ia măsuri riscante pe cont propriu pentru a ieși din impas.

O extindere a războiului la NATO rămâne puțin probabilă, dar posibilă; utilizarea de către Rusia a armelor nucleare rămâne de neconceput, dar deloc imposibilă.

Administrația Biden și aliații săi din Europa au avut o grijă extraordinară față de riscurile de escaladare, dar Washingtonul nu deține toate cărțile și fie Kievul, fie Moscova ar putea deveni dispuse să accepte riscul unui conflict mai amplu, un conflict care ar putea evolua spre un al treilea război mondial.

Taiwan

Îngrijorarea cu privire la iminența unui război între Taiwan și China a scăzut puțin în ultimele luni, în mare parte din cauza experienței catastrofale a Chinei în ceea ce privește covidul.

Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că tensiunile dintre cele două maluri ale strâmtorii rămân semnificative. Disponibilitatea administrației Biden de a adopta poziții retorice riscante în ceea ce privește apărarea Taiwanului indică faptul că Washingtonul este cu adevărat îngrijorat de perspectivele unui atac chinezesc. În același timp, aceste declarații (și acrobații nechibzuite, cum ar fi vizita președintelui Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, la Taipei) riscă să declanșeze o escaladare chineză.

Din fericire, există motive întemeiate pentru a crede că vom fi avertizați de război, așa cum a fost cazul de-a lungul graniței ucrainene, pregătirea chineză pentru conflict ar fi vizibilă pentru toți cei implicați. Cu toate acestea, aproape orice conflict imaginabil ar sfârși prin a include Statele Unite și, foarte probabil, Japonia, constituind astfel un război între marile puteri.

Grecia-Turcia

În toată discuția despre revitalizarea NATO ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina, s-a pierdut din vedere o criză care mocnește în flancul sudic al alianței.

În ultimul an, tensiunile dintre Grecia și Turcia au crescut substanțial, determinate în mare parte de virajul asertiv al politicii externe a Turciei și de vulnerabilitatea internă a regimului Erdogan. Disputele dintre Atena și Ankara cu privire la explorarea energetică în Marea Egee au condus la actuala tensiune, deși dezacordul teritorial care stă la baza disputei există de zeci de ani.

Deși pare puțin probabil ca un aliat NATO să atace în mod deschis un alt aliat NATO, conflictele din trecut au adus cele două țări până în pragul războiului (și uneori puțin mai departe), în ciuda angajamentelor lor de alianță.

Orice luptă între Turcia și Grecia ar implica imediat NATO și, aproape sigur, ar duce la un anumit grad de intervenție oportunistă din partea Rusiei.

Coreea de Sud- Coreea de Nord

În ultimele câteva luni, tensiunile dintre Seul și Pyongyang au crescut constant, provocările nord-coreene (deseori determinate de evaluările regimului Kim asupra mediului internațional) determinând răspunsuri retorice agresive din partea Sudului.

Dinamica dintre cele două state pare să fie determinată de nerăbdare, o nerăbdare în Nord că lumea refuză încă să îl ia în serios, în ciuda magnificelor sale arme nucleare, și o nerăbdare în Sud că o națiune de mare importanță rămâne împovărată de "fratele său retrograd".

China-India

Luptele sporadice dintre China și India continuă pe Acoperișul Lumii.

Cu toate că miza reală a controlului asupra unor mici porțiuni de teritoriu în zone muntoase aproape nelocuibile rămâne evazivă, nici China, nici India nu au renunțat la conflict. Deși luptele au rămas până acum destul de limitate, dorința de a apăra prestigiul național poate deveni rapid otrăvitoare chiar și pentru cei mai înțelepți și mai sensibili lideri.

Dacă Modi și Xi se potrivesc unei astfel de descrieri este o întrebare pentru o altă zi, dar guvernele pe care le conduc nu au reușit să găsească o cale de a rezolva conflictul.

La un moment dat, fie indienii, fie chinezii ar putea fi tentați să rezolve problema prin escaladare, un pas care ar putea funcționa așa cum se dorește, sau care ar putea deschide ușa către un conflict mult mai mare și mai distructiv, potrivit BusinessInsider.