Săptămâna de dinaintea Învierii lui Iisus reprezintă o perioadă de smerenie și curățare spirituală pentru credincioși.

În Săptămâna Mare preoții îndeamnă la post, rugăciune și la spovedanie. De asemenea, caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile.

Ce este Săptămâna Mare și ce marchează fiecare zi în parte

Săptămâna Mare, denumită și Săptămâna Sfântă sau Săptămâna Patimilor, în creștinism reprezintă ultima săptămână a Postului Mare și săptămâna de dinainte de Paște.

Săptămâna Patimilor reprezintă perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare inclusiv.

Săptămâna Sfântă include sărbătorile religioase Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. Săptămâna Mare nu trebuie confundată cu Săptămâna Luminată, care reprezintă prima saptămână de după Postul Paștelui.

În tradiția ortodoxă, Săptămâna Mare începe cu Sâmbăta lui Lazăr, ziua de dinainte de Duminica Floriilor.

Semnificația fiecărei zile din Săptămâna Patimilor

Duminica Floriilor – Cunoscută și ca Duminica Stâlpărilor, această zi marchează sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim și începe ultima săptămână a Postului Paştilor.

Potrivit Bisericii Ortodoxe, Duminica Floriilor, o zi plină de tradiții și superstiții, este primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din anul bisericesc. În Duminica Floriilor, creștinii ortodocși sărbătoresc intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, călare pe un asin, așa cum a prezis proorocul Zaharia. Mântuitorul este primit în cetate de oamenii fericiți, care l-au întâmpinat cu ramuri de finic și i-au cântat osanale.

Lunea Mare – În ziua de luni din Săptămâna Patimilor se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginți. Lunea Mare este considerată fiind prima zi a Patimilor lui Iisus. În Biserică, la Liturghie, preotul citește istoria vieții Lui Isus pentru a le reaminti credincioșilor de momentul în care Mântuitorul a fost vândut de Iuda.

Patriarhului Iosif este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat de desfrânare, el ajunge în închisoare, iar după ce este eliberat este pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt reprezintă o prefigurare a biruinței Lui Hristos asupra păcatelor lumii.

Tot în Lunea Mare se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea roade. Este o pildă dată omului din care trebuie să se rețină că Dumnezeu este atât iubire, cât și dreptate. Așadar, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci îi va și pedepsi pe cei ce „nu au rodit”, conform crestinortodox.ro.