Înmormântată într-un cimitir nemarcat din Pien, în nordul Poloniei, tânăra femeie era una dintre zecile de persoane de care vecinii ei se temeau că ar fi fost un "vampir".

În zilele noastre, folosind analize ADN, imprimare 3D şi lut de modelat, o echipă de oameni de ştiinţă a reconstruit chipul Zosiei, care a trăit în urmă cu 400 de ani, dezvăluind povestea umană îngropată de credinţele supranaturale din acea epocă.

"E cu adevărat ironic, într-un fel", a declarat arheologul suedez Oscar Nilsson. "Acei oameni care au îngropat-o au făcut tot ce au putut pentru a o împiedica să se întoarcă din morţi... iar noi am făcut tot ce am putut pentru a o readuce la viaţă", a adăugat el.

Zosia, aşa cum a fost numită de localnici, a fost găsită în 2022 de o echipă de arheologi de la Universitatea Nicolaus Copernic din Torun.

Analiza craniului Zosiei, care avea 18-20 de ani atunci când a murit, sugerează că aceasta suferea de o afecţiune medicală care i-ar fi provocat stări de leşin şi dureri de cap severe, precum şi posibile probleme de sănătate mintală, a declarat Oscar Nilsson.

Secera, lacătul şi anumite tipuri de lemn găsite în mormânt erau considerate la acea vreme ca având proprietăţi magice de protecţie împotriva vampirilor, potrivit echipei de la Universitatea Nicolaus Copernic.

Mormântul Zosiei avea numărul 75 în cimitirul nemarcat din Pien, lângă oraşul Bydgoszcz din nordul Poloniei. Printre celelalte cadavre găsite în acest loc se afla şi un "copil-vampir", îngropat cu faţa în jos şi având, de asemenea, picioarele legate cu un lacăt.

Se cunosc puţine lucruri despre viaţa Zosiei, dar Oscar Nilsson şi echipa sa din Pien spun că obiectele cu care a fost îngropată indică faptul că provenea dintr-o familie bogată, poate chiar nobilă.

Europa secolului al XVII-lea în care ea a trăit era devastată de războaie, un aspect despre care Oscar Nilsson sugerează că a creat un climat de teamă, din cauza căruia credinţa în monştri supranaturali era ceva obişnuit.

Reconstituirea coordonată de Oscar Nilsson a început prin crearea unei replici imprimate 3D a craniului, înainte de a construi treptat straturi de lut modelabil, realizate "muşchi după muşchi", pentru a forma un chip cât mai realist.

El a utilizat structura osoasă a Zosiei, combinată cu informaţii privind sexul, vârsta, etnia şi greutatea ei aproximativă pentru a estima profunzimea trăsăturilor faciale.

"Este emoţionant să vezi un chip înviat din morţi, mai ales când ştii povestea acestei tinere", a declarat Oscar Nilsson.

Cercetătorul suedez a spus că şi-a dorit să o readucă pe Zosia în actualitate "ca pe un om, nu ca pe un monstru, aşa cum a fost ea îngropată".