Cum această încetinire ar putea influența planeta rămâne o întrebare deschisă.

În adâncul Pământului, se află o minge metalică solidă care se rotește independent de rotațiile planetei noastre, asemeni unei sfere care se învârte în interiorul unei alte sfere mai mari. De la descoperirea sa în 1936 de către seismologul danez Inge Lehmann, nucleul interior a fost subiectul unei dezbateri intense privind viteza și direcția rotației sale. Noi dovezi sugerează că rotația nucleului s-a schimbat dramatic în ultimii ani, însă oamenii de știință sunt împărțiți în interpretarea acestor constatări.

O problemă majoră este că interiorul Pământului nu poate fi observat sau eșantionat direct. Informațiile despre mișcarea nucleului interior au fost obținute examinând modul în care undele provenite de la cutremure se comportă în această zonă. Variațiile undelor similare în momente diferite au permis oamenilor de știință să măsoare schimbările de poziție ale nucleului și să calculeze rotația acestuia.

"Rotația diferențială a nucleului interior a fost propusă în anii '70 și '80, dar abia în anii '90 au fost publicate dovezi seismologice", a declarat dr. Lauren Waszek de la Universitatea James Cook din Australia. Cercetătorii rămân în dezacord cu privire la interpretarea acestor date din cauza provocării de a face observații detaliate ale nucleului interior și a limitărilor datelor disponibile.

Un model promițător propus în 2023 descrie un nucleu interior care, în trecut, se rotea mai repede decât Pământul, dar acum se rotește mai încet. Potrivit cercetătorilor, rotația nucleului a coincis cu cea a Pământului pentru o vreme, apoi a încetinit și mai mult, până când miezul s-a deplasat invers față de straturile de fluid din jurul său. Noi cercetări publicate în revista Nature pe 12 iunie 2023 au confirmat această încetinire a vitezei nucleului, susținând că modificările urmează un ciclu de 70 de ani.

"Discutăm despre acest lucru de 20 de ani și cred că acum este bătut în cuie", a spus dr. John Vidale de la Universitatea California de Sud. Cu toate acestea, nu toți experții sunt convinși că problema este rezolvată, iar impactul încetinirii nucleului asupra planetei noastre rămâne necunoscut. Unii sugerează că și câmpul magnetic al Pământului ar putea fi implicat.

Îngropat la aproximativ 5.180 de kilometri adâncime, nucleul interior metalic solid este înconjurat de un miez exterior metalic lichid, alcătuit în principal din fier și nichel. Acesta este la fel de fierbinte ca suprafața Soarelui, având o temperatură de aproximativ 5.400 grade Celsius. Câmpul magnetic al Pământului trage de această bilă solidă de metal fierbinte, făcând-o să se rotească. Gravitația și fluxul fluid al miezului exterior și al mantalei influențează de asemenea rotația nucleului.

Pentru a "vedea" în interiorul Pământului, oamenii de știință urmăresc undele seismice de presiune (unde P) și forfecare (unde S). În anii 1880, seismologii au observat că undele S nu treceau prin tot Pământul, concluzionând că miezul Pământului este topit. Inge Lehmann a sugerat că undele P interacționează cu un miez interior solid în baza datelor de la un cutremur din 1929. Cercetările recente au confirmat că rotația nucleului interior urmează un ciclu de 70 de ani, iar în prezent, acesta este pe punctul de a începe să accelereze din nou.

Schimbările în rotația nucleului sunt aproape imperceptibile pentru oamenii de la suprafață. Atunci când nucleul se rotește mai încet, mantaua se accelerează, scurtând durata unei zile cu doar miimi de secundă. Oamenii de știință studiază nucleul interior pentru a înțelege formarea Pământului și activitatea din straturile subterane. Rotirea nucleului interior ar putea contribui la alimentarea câmpului magnetic al Pământului, deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a desluși rolul său precis.

Metodele viitoare vor fi esențiale pentru a răspunde întrebărilor actuale despre nucleul interior al Pământului, inclusiv rotația acestuia, subliniază Waszek.