"Capri a devenit un dormitor pentru turişti. Sunt mai mulţi oameni care ajung pe insulă decât putem face faţă iar familiile nu pot să prindă rădăcini aici pentru că nu îşi permit să stea", spune Teodorico Boniello, preşedintele asociaţiei consumatorilor locali.

Insula mediteraneană este un microcosmos pentru multe destinaţii turistice fierbinţi din Europa. Localnicii depind de turişti pentru mijloacele lor de trai însă explozia turismului de masă riscă să transforme locaţiile lor frumoase în aglomeraţii sufocante.

Unele oraşe italiene au început să reacţioneze. Veneţia a devenit zilele trecute primul oraş din lume care percepe o taxă de intrare pentru vizitatori în perioadele de vârf. Florenţa a interzis noi închirieri de locuinţe din centrul său istoric iar parcul Cinque Terre de pe riviera italiană a început să perceapă 15 euro pentru cei care vor să parcurgă un traseu popular de-a lungul coastei, în ideea de a evita supra aglomerarea.

Capri a dublat propria sa taxă aplicată vizitatorilor, de la 2,5 până la 5 euro, pe care cei dinafară trebuie să o plătească pentru a lua feribotul din Napoli sau Sorrento până pe insula Capri, începând din aprilie şi până în octombrie.

"Încercăm să convingem mai mulţi oameni să ne viziteze în timpul iernii", spune primarul din Capri, Marino Lembo.

Însă această taxă este puţin probabil să îi descurajeze pe turişti să călătorească pe insula Capri, care are peste patru milioane de fotografi tăguite pe Instagram, şi atrage valuri de turişti care doresc să adauge aceleaşi imagini pe paginile lor de social media.

Şi mai important, localnicii spun că taxa nu va face nimic pentru a rezolva o criză a spaţiilor de locuit, care forţează mulţi lucrători esenţiali din Capri, inclusiv profesori şi medici, să trăiesc pe continent şi să facă naveta până pe insulă.

Un exemplu este Antonio De Chiara, 22 de ani, care se scoală în fiecare dimineaţă la 5.20 în oraşul său din apropiere de Napoli pentru a fi sigur că prinde feribotul de ora 7 dimineaţa, care în 50 de minute îl duce până pe insula Capri. Alături de el sunt 400 de navetişi care zilnic traversează golful spre Capri.

"Ar fi grozav să trăiesc în Capri dar este foarte dificil. Chiar dacă aş găsi un loc, chiria ar consuma aproape tot salariul meu", spune Antonio De Chiara, care recent a obţinut un loc de muncă în calitate de psiholog pentru copii în Capri.

Stefano Busiello, 54 de ani, este profesor de matematică la liceul din Capri dar trăieşte la Napoli şi face naveta de 20 de ani. "Nu am încercat niciodată să găsesc o locuinţă acolo. Nu mi-aş permite una şi situaţia a devenit şi mai dificilă", spune Busiello.

Doar 20% din personalul liceului la care Busiello este profesor trăieşte pe insula Capri, restul ajungând aici cu feribotul, o navetă zilnică obositoare ceea ce înseamnă că majoritatea profesorilor nu stau mai mult de trei ani înainte de a cere transferul la şcolile de pe continent.

Roberto Faravelli, care are o pensiune aproape de portul din Capri, spune că oamenii ca el ar putea fi dispuşi să îşi închirieze proprietăţile către muncitori dacă autorităţile ar oferi stimulente pentru a reduce decalajul faţă de chiriile plătite de turişti. "Guvernul trebuie să încurajeze proprietarii de case prin oferirea de chirii pe termen lung. Ceea ce ne lipseşte este cineva care să încerce să rezolve aceste probleme", spune Faravelli.

Însă primarul Lembo nu se aşteaptă ca autorităţile să intervină. "Este o situaţie nefericită dar din păcate aşa funcţionează economia de piaţă", spune primarul din Capri.

Platforma de închiriere Airbnb are listate peste 500 de proprietăţi disponibile pe insula Capri, faţă de aproximativ 110 în anul 2016. Însă acesta este doar vârful icebergului, în condiţiile în care localnicii îşi închiriază proprietăţile în timpul lunilor de vară prin intermediul unor platforme care nu sunt reglementate.

În pofida unor resentimente evidente din cauza lipsei de locuinţe, Capri nu a cunoscut încă protestele din alte părţi, precum Insulele Canare din Spania, unde recent mii de localnici au ieşit pe stradă pentru a cere introducerea de limite cu privire la sosirile de turişti.

Primarul Lembo recunoaşte că există probleme dar respinge ideea că turismul ruinează insula. "Nu sunt de acord cu nostalgicii care spun că insula Capri era mai frumoasă în urmă cu 100 de ani. Atunci era mizerie şi sărăcie. Acum este bogăţie şi asta graţie turismului", spune Lembo.