Primul exemplu a fost cel al poeziei create în închisorile comuniste din România. Blandiana a subliniat unicitatea acestui fenomen, evidențiind dificultățile extreme în care poeții erau nevoiți să creeze: "La Sighet există o sală care se numeşte 'Poezia în închisori', care este în întregime acoperită cu versuri făcute în închisoare. Spun făcute, pentru că termenul scrise nu este potrivit, nu exista creion şi nu exista hârtie. Deci, pentru a realiza o poezie şi a face ceea ce voiau să facă cu ea era nevoie de trei oameni, cel care o gândea, cel care o memora şi cel care o transmitea prin alfabetul Morse. Faptul că acest fenomen a funcţionat mai bine de 20 de ani, faptul că poeziile nu numai că se făceau, dar se transmiteau din celulă în celulă... În aceste condiţii nu mi se pare neobişnuit să spun, să folosesc formula 'rezistenţa prin poezie'. Deci în România a existat o rezistenţă prin poezie", a afirmat Ana Blandiana.

Al doilea exemplu a fost cel al poeziei din țările comuniste din anii '60, '70 și '80. Blandiana a descris poezia ca sursă vitală de libertate: "Poezia era importantă pentru că în ea se strângeau ultimele molecule de libertate pe care oamenii le căutau ca să le respire. Asta se întâmpla pentru că poezia avea la dispoziţie, spre deosebire de celelalte mijloace de exprimare, metafora. Iar asta făcea ca poezia să se nască în mijlocul drumului dintre cel care scria şi cel care asculta, cel care citea, peste capul sau sub nasul cenzurii. Şi această formă de respirare a libertăţii crea o solidaritate şi o importanţă a poeziei extraordinară", a spus poeta.

Al treilea exemplu a fost legat de contextul contemporan din Europa, unde oamenii caută o alternativă la materialismul excesiv. Blandiana a remarcat popularitatea festivalurilor de poezie: "La ora asta în Europa şi în lume, dar în Europa mai mult, există sute de festivaluri de poezie, de tot felul, în diverse forme, sunt unele la care se strâng mii de oameni (...). Ei bine, explicaţia mea pentru acest tip de evenimente este că oamenii au ajuns într-un punct în care au simţit că nu mai pot merge mai departe numai prin materialitate, adică nu este destul să munceşti tot mai mult, să câştigi tot mai mult", a spus Ana Blandiana.

Ana Blandiana a concluzionat că poezia are o forță extraordinară de a acționa ca o formă de rezistență în condiții extreme, oferind speranță, solidaritate și o perspectivă umană esențială, potrivit Agerpres.