În timp ce mulți au salutat această prezentare spectaculoasă, unii politicieni de extremă dreapta au criticat-o vehement, considerând-o un simbol al „wokismului” și o insultă la adresa catolicismului.

În ciuda ploii, ceremonia de deschidere a reușit să capteze atenția și emoțiile lumii întregi. Aproape 7.000 de sportivi au navigat pe Sena, având Turnul Eiffel ca fundal impresionant. Faimoasele monumente pariziene, precum Notre-Dame și Louvre, au fost, de asemenea, parte din acest spectacol uluitor. Punctul culminant a fost aprinderea vasului olimpic de către Marie-José Pérec și Teddy Riner, urmată de interpretarea emoționantă a Imnului Iubirii de către Céline Dion.

În timp ce ceremonia a fost apreciată de mulți, a existat și o doză semnificativă de critică, în special din partea extremiștilor de dreapta. Pe rețelele sociale, unii au exprimat nemulțumirea că spectacolul nu a fost suficient de reprezentativ pentru Franța, omisiunea zonelor rurale fiind una dintre plângerile principale. Deputatul european de extremă dreapta, Marion Maréchal, a denunțat spectacolul folosind termenul „J-Woke”.

Guillaume Bigot, deputat Rassemblement National, a criticat ceremonia pentru înlocuirea valorilor tradiționale cu ceea ce el a numit „profit, poftă și decadență”. Jean-Philippe Tanguy a fost mai moderat în comentariile sale, dar a considerat că spectacolul a fost „fracturant”, reprezentând mai degrabă „arondismentul 11 din Paris” și o versiune „Emily in Paris sponsorizată de LVMH”.

Spectacolul Ayei Nakamura, în duet cu Garde républicaine, a stârnit reacții puternice din partea extremei drepte, care s-a simțit ofensată de prezența sa. Alte secvențe, precum un „trouple” (trio) sărutându-se, au fost interpretate ca omagii aduse cinematografiei Nouvelle Vague și literaturii franceze, dar au fost și ele criticate.

Un alt moment controversat a fost reprezentarea ghilotinării Mariei-Antoinette, însoțită de un concert metal al grupului francez Gojira și cântăreața de operă Marina Viotti, care a interpretat cântecul revoluționar „Ah! Ça ira”. Christine Boutin a descris această imagine drept scandaloasă, considerând-o o insultă la adresa istoriei.

Prezența drag-queens și o parodie a Cinei celei de Taină, inspirată de celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci, au fost, de asemenea, subiecte de controversă. Philippe de Villiers a criticat aceste momente ca fiind o „infamie”, iar Marion Maréchal a lansat un apel creștinilor din întreaga lume să nu considere acest spectacol ca fiind reprezentativ pentru Franța.

În ciuda controverselor, majoritatea clasei politice a salutat ceremonia. Marine Tondelier, secretarul național al partidului Ecologiştilor, a ironizat comentariile negative, afirmând că delegația franceză diversă îi va face pe toți mândri. Președintele Emmanuel Macron a declarat că această ceremonie va fi discutată și peste 100 de ani, subliniind importanța și impactul său.