Angajații din România pot săbeneficieze anual de cel puțin 20 de zile de concediu de odihnă. Totuși, există o anumită situație în urma căreia ai putea să îți pierzi zilele libere. Este vorba despre o greșeală pe care angajații o pot face.

Conform prevederilor Codului Muncii din România, salariații care lucrează pe teritoriul țării au garantat dreptul la minimum 20 de zile de odihnă plătită pe an. Cu toate acestea, există circumstanțe specifice în care aceștia pot fi împiedicați să-și folosească integral sau parțial aceste zile, în baza unor motive temeinice. Ce se face în acest caz? Legea arată că angajatorul se află în obligativitatea de a oferi acele zile de concediu rămase (indiferent de numărul lor) într-o perioadă de 18 luni „începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”. Pe de altă parte, compensarea în bani a zilelor de odihnă neefectuate poate fi posibilă, însă, așa cum arată legea, „în cazul încetării contractului individual de muncă”.

Cum poți rămâne fără zile de concediu

Totuși, există situații în care angajații pot pierde aceste zile de concediu. Aspect care se regăsește și în Codul Muncii. Există anumite excepții în urma cărora angajaților li se poate reduce numărul de zile libere. În acest sens, există următoarele spețe:

• când angajații lipsesc nemotivat de la muncă;
• când se află în concediu fără plată.

Având în vedere aceste aspecte, angajaților li se reduc zilele de concediu de odihnă.

Este important să țineți cont că numărul de zile de concediu de odihnă este determinat în funcție de evoluția activității desfășurate.

Pe de altă parte, Codul Muncii arată că zilele de concediu nu sunt afectate de câteva situații excepționale. Așa cum arată legea, „La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului paternal, concediului de risc maternal, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, concediului de îngrijitor și perioada absentei de la locul de muncă în condițiile art. 152 se consideră perioade de activitate prestată”.