„Acest război este un război în care Rusia nu poate câștiga în niciun fel”, a declarat analistul în apărare Michael Clarke într-o analiză amplă publicată de BBC.

Care era rețeta lui Putin

Clarke amintește că succesele militare străine ale lui Putin în întreaga lume, după 2008, au fost obținute prin utilizarea unor mici unități de forțe de elită, mercenari și grupuri de miliție locale alături de Forțele Aeriene Ruse. 

Acest lucru a oferit Moscovei un avantaj considerabil la costuri reduse.

Metoda a fost utilizată cu succes în timpul intervențiilor în Georgia, Nagorno-Karabah, Siria, Libia, Mali și de două ori în Ucraina în 2014 (mai întâi în anexarea ilegală a Crimeei și apoi în crearea statelor autoproclamate rusești la Lugansk și Doneţk).

Cum funcționa? Putin punea restul lumii în fața faptului împlinit. Rusia se mișca rapid și necruțător, iar lumea occidentală nu se putea opune decât prin regimuri de sancțiuni graduale care nu mai puteau schimba realitatea. Vladimir Putin a fost priceput în a crea „realități noi pe teren”.

Eșecul planurilor A și B

Planul A. În februarie, a aplicat din nou metoda, de data aceasta la scara întregii Ucraine: preluarea puterii în aproximativ 72 de ore într-o țară de 40 de milioane de locuitori, care ocupă a doua cea mai mare suprafață din Europa.

Un joc de noroc nesăbuit care a eșuat complet în prima săptămână.

Putin nu are acum de ales decât să meargă înainte, făcând acest război să meargă mai departe: fie pe teritoriul ucrainean, fie cuprinzând alte țări dincolo de granițele țării.

Planul B. După ce a eșuat cu Planul A, de a înlocui guvernul de la Kiev înainte ca Zelenski sau restul lumii să poată reacționa, Moscova a trecut apoi la Planul B. Noul plan includea o abordare militară mai amplă pentru a încercui Kievul, atacând alte orașe ucrainene precum Cernihiv, Sumîi, Harkiv, Donețk, Mariupol și Mîkolaiv și de a înfrânge pur și simplu rezistența armată ucraineană.

Planul B a eșuat. Herson a fost singurul oraș important care a căzut sub controlul Rusiei și de atunci a rezistat stăpânirii ruse.

Cert este că forțele ruse erau prea mici pentru a domina o țară atât de mare; au avut rezultate foarte slabe din diverse motive; au fost prost conduși și împrăștiați pe patru fronturi separate, de la Kiev până la Mîkolaiv, și un comandant șef.

Rușii s-au întâlnit cu o armată ucraineană hotărâtă și bine pregătită care a luptat până la capăt în demonstrația clasică de „apărare dinamică”, lovindu-i pe atacatori în punctele de maximă vulnerabilitate.

Ultima încercare de a mai salva ceva

Rusia a trecut acum la Planul C, care este să renunțe la Kiev și nordul Ucrainei și să-și concentreze toate forțele pe o ofensivă majoră în regiunea Donbas și în sudul Ucrainei, probabil către portul Odessa din sud-vest. Aceasta este campania pe care o vedem acum desfășurându-se în est.

Forțele ruse încearcă să încercuiască Operațiunea Forțelor Comune (JFO) a Ucrainei.

Țintele cheie ale Rusiei sunt Sloviansk ocupat și puțin mai la sud, Kramatorsk. Ambele sunt puncte strategice cheie pentru controlul întregii regiuni Donbas. Cu toate acestea, într-un fel sau altul, Rusia va trebui să lupte în continuare în Ucraina, fie împotriva populației, fie împotriva armatei ucrainene și este foarte posibil ca ambele în același timp. Și atâta timp cât Kievul se menține la linia actuală de a cere o retragere a Rusiei înainte de a putea fi luate în considerare orice concesii, Putin nu poate face altceva decât să meargă mai departe.

Puterile occidentale vor continua să furnizeze arme și bani Kievului și nu vor ridica în curând sancțiunile puternice împotriva Rusiei. 

„Nu există nicio cale de întoarcere pentru Vladimir Putin personal și chiar ar putea fi acuzat ca criminal de război. Singura lui strategie politică este să transforme războiul din Ucraina în altceva: o parte a luptei pentru supraviețuirea Rusiei împotriva „naziștilor” occidentali și „imperialiştilor". Le place să se joace cu ideea periculoasă că Rusia se confruntă cu „Marele Război Patriotic 2.0" cu restul Europei”, conchide analiza BBC.