În conformitate cu Codul Civil Român, răspunderea constructorului pentru lucrările de construcție executate în România este reglementată de dispozițiile art. 1879 – 1890. Orice  tip de lucrare executată în România este supusă unor termene privind performanțele de exploatare ale acestora. Companiile trebuie să respecte prescripțiile și indicii de calitate prevăzuți în proiectul tehnic, caietul de sarcini, contractul încheiat cu beneficiarul și în legislația calității în construcții, aspecte care rezultă inclusiv din procesele verbale de recepție calitativă la terminarea lucrărilor, precum și din procesul-verbal de recepție finală.

Conform dispozițiilor art. 17 alin. 1 in Legea nr. 10/1995,” recepţia construcţiilor constituie, certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu documentele cuprinse în cartea tehnică a construcţiei.”, iar conform art. 17 alin. 4 din aceeași lege, ”recepţia construcţiilor se face de către investitor/proprietar, în prezenţa proiectantului şi a executantului şi/sau reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de aceştia.”

În momentul finalizării lucrărilor este semnat un proces-verbal, moment în care este inspectată construcția și sunt semnalate eventuale deficiențe ale acesteia, urmând ca constructorul să le remedieze într-un anumit termen, și etapa semnării procesului verbal de recepție finală, după expirarea termenului de garanție acordat construcției. 

Foarte multe litigii privind răspunderea constructorului în România se nasc tocmai din divergențele apărute ca urmare a ignorării importanței primei etape, moment la care beneficiarul ar trebui să verifice lucrarea executată, conformitatea acesteia cu Proiectul tehnic, precum și încadrarea construcției în indicii de calitate menționați în documentația ce stă la baza începerii execuției.

Importante de menționat privind răspunderea constructorului sunt dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 10/1995 care stabilesc răspunderea pentru viciile ascunse atât ale constructorului, cât și ale celorlalte persoane implicate în procesul de execuție a construcției:

„Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia autorizat, dirigintele de şantier autorizat, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.”.

Un aspect esențial de reținut în cazul unor litigii privind răspunderea constructorului în România este acela că, potrivit art. 21  HG 273/1994 , ”după încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, investitorul nu poate emite alte solicitări de remediere de lucrări, penalizări, diminuări de valori și altele asemenea decât cele consemnate în procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Fac excepție viciile ascunse descoperite în termenul stabilit conform legii, precum și viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție în vigoare la data realizării construcției, descoperite pe toată durata de existență a construcției.”  Astfel, în cazul în care procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor în România a fost semnat fără obiecțiuni, eventuale deficiențe anterioare recepției la terminarea lucrărilor, nu mai pot fi invocate ulterior acestui moment.