Chuck Berry a realizat pentru prima dată de fapt mersul frenetic al raței pe care Young îl face în fiecare concert. Este adevărat că duckwalk-ul lui Young este mult mai rapid decât cel al lui Berry. Angus pe scenă arată și cântă întotdeauna ca un om grăbit. Există, de asemenea, obiceiul lui Young de a "dirija" publicul cu chitara sa, cântând o avalanșă de note, oprindu-se brusc, incitând mulțimea să cânte.

Din punct de vedere cultural, este la fel de emblematic ca și "pasul mic" al lui Neil Armstrong, în timp ce Chuck Berry a împins rock 'n' roll-ul spre un viitor nou și strălucitor.

De fapt, John Lennon chiar a remarcat odată: "Dacă ar fi să dai rock 'n' roll-ului un alt nume, l-ai putea numi Chuck Berry." Și dacă ai vrea să-i dai lui Chuck Berry un alt nume, ai putea foarte bine să-l numești "The Duck Walker", atât de mult se lăfăia el.

Chuck Berry a fost vedeta care a adus în prim-plan, alături de măiestria muzicală, un caracter incontestabil. Vorbind cu Rolling Stone, Paul McCartney a fost la fel de plin de admirație pentru părintele rock-ului ca și colegul său de trupă cu ochelari.

"Am învățat atât de multe lucruri de la el care ne-au condus într-o lume de vis a muzicii rock 'n' roll", a spus el. Deși a confirmat că "nu se poate rezuma ceea ce a însemnat el pentru noi toți tinerii care am crescut în Liverpool".

Berry nu cânta doar muzică, ci se și distra. The Beatles și aproape toate celelalte trupe rock care au călcat pe urmele lui s-au agățat de această mantră a tinereții, iar revoluția culturii pop avea să schimbe lumea pentru totdeauna. Toate mișcările au nevoie de simbolism, iar mersul lui Berry cu rața face parte din iconografia nemuritoare a rock 'n' roll-ului.

Dar cum a apărut?

"Ei bine, când eram copil obișnuiam să mă strecor pe sub masă și ori de câte ori veneau musafiri, știi tu, sau surorile mele sau părinții îmi spuneau să mă bag sub masă și o făceam pentru că era o distracție pentru familie, mătuși sau orice altceva", a dezvăluit odată Berry.