Fenomenul se datorează discrepanţei dintre resursele limitate ale creierului şi supra-abundenţa stimulilor care ne bombardează simţurile. Această distorsiune a percepţiei, de fapt, reflectă nevoia creierului de a găsi regularitate în lumea exterioară, făcând-o mai previzibilă şi, prin urmare, mai uşor de gestionat.

Pentru a studia acest fenomen, cercetătorii conduşi de Michele Fornaciai au solicitat unui grup de voluntari să observe pe un ecran de computer grupuri de puncte albe şi negre, prezentate într-o secvenţă foarte scurtă.

Oamenii de ştiinţă au observat astfel că percepţia era condiţionată de imaginile care fuseseră deja vizionate. "Un grup de obiecte a fost considerat, de exemplu, mai mare sau mai numeros decât era în realitate", a declarat Fornaciai, "în funcţie de vizionarea anterioară de către participant a unui grup mai mare sau mai numeros de obiecte".

În plus, rezultatele indică faptul că percepţia iluzorie este generată de neuronii vizuali, care combină informaţiile senzoriale prezente cu urme de informaţii din trecut, potrivit studiului.