După succesul înregistrat cu Sputnik 1, Nikita Hrușciov, președintele Uniunii Sovietice, a insistat ca inginerii săi să realizeze o misiune spectaculoasă. Ca urmare, s-a luat decizia de a lansa o navă orbitală cu un câine la bord. Această acțiune avea scopul de a servi drept pregătire pentru viitoarele zboruri cu echipaj uman.

Misiunea Sputnik 2 avea misiunea de a transporta în spaţiul cosmic un pasager în viaţă. De asemenea, conţinea şi un instrumentar pentru măsurarea radiaţiilor solare şi a razelor cosmice.

Cum a fost aleasă Laika

Un cățeluș care a fost găsit pe străzile Moscovei urma să fie lansat în spațiu. Cercetătorii au decis să aleagă un animal fără stăpân, deoarece acestea sunt adaptate la condițiile dificile și pot suporta probleme precum lipsa hranei și temperaturile extreme.

Cățelușa numită Laika avea aproximativ trei ani și cântărea cinci kilograme. Personalul sovietic i-a dat mai multe nume și porecle, cum ar fi Kudreavka (micuța creață), Jucika și Limoncik, dar numele care s-a impus a fost Laika - cel care latră, fiind și numele unei rase de câini rusești similari rasei Husky.

Pentru misiunea cu Sputnik 2, au fost antrenați trei câini: Albina, Mușka și Laika. Specialistul rus Oleg Gazenko a ales-o pe Laika și a început antrenamentul ei.

Pentru a se adapta condițiilor din Sputnik 2, câinii au fost ținuți în cuști progresiv mai mici timp de 20 de zile. De asemenea, ei au fost supuși la teste în centrifuge care simulau accelerarea rachetei, iar în timpul antrenamentelor, pulsul lor se dubla.