Potrivit Europa Today, una dintre soluțiile de reducere a dependenței Europei de gazul Rusiei lui Vladimir Putin ar putea fi exploatarea hidrocarburilor prezente în apele cipriote, iar prin ele să treacă și cele care vin din Orientul Mijlociu.

Dar există un obstacol major care împiedică această posibilitate: Recep Tayyip Erdogan și ocuparea părții de nord a insulei de către Turcia, care se desfășoară din 1974.

Ankara vrea să aibă un cuvânt de spus în modul în care sunt realizate profiturile de pe urma resurselor insulei, vrea să se asigure că beneficiile ajung către comunitatea cipriotă turcă și, în același timp, dorește ca orice gaz care trece prin regiune să treacă prin teritoriul său în drum spre Europa.

Acest lucru intră în conflict cu interesele Greciei, care ar putea fi un alt hub pentru tranzitul gazelor din Orientul Mijlociu.

”Când vine vorba de gazul din Estul Mediteranei, cred că trebuie să luăm în considerare toate opțiunile și să găsim cea mai convenabilă modalitate de a transfera ceea ce există în Cipru sau Israel pe piața europeană”, a declarat premierul grec Kyriakos Mitsotakis pentru Reuters într-un comunicat de săptămâna trecută.

Și în opinia sa ”orice soluție imaginabilă va implica cu siguranță Grecia”. Păcat că Erdogan nu vede la fel și este gata să blocheze orice proiect în acest sens.

Un exemplu este cel al gazoductului EastMed, un proiect de 6 miliarde de euro anunțat în 2020 printr-un acord semnat între Cipru, Grecia și Israel pentru construirea unei conducte de 1.900 de kilometri capabilă să transporte între 9 și 12 miliarde de metri cubi pe an de hidrocarburi, dar aceasta este o pauză în timp ce Turcia protestează susținând că ruta planificată ar traversa teritoriul maritim revendicat de Ankara.

Nici noile nevoi create de războiul din Ucraina nu au înmuiat poziția turcilor

”Ținând cont de trecutul recent și de experiența noastră cu Turcia în general, nu suntem suficient de naivi încât să credem că Ankara își va schimba atitudinea față de Grecia sau Cipru peste noapte”, a spus Kornelios Korneliou.

Problema împărțirii Ciprului în două datează de la invazia turcă a părții de nord a țării în 1974, când armata Ankara a ocupat-o ca răspuns la o tentativă de lovitură de stat a naționaliștilor ciprioți care visau la unirea cu Grecia, susținând că invazia a fost necesară pentru a proteja turcii care locuiau în regiune.

De acolo a luat ființă statul Cipru de Nord, care este însă recunoscut doar de Turcia, iar eforturile pentru reunificarea insulei se desfășoară de ani de zile fără rezultate. Și astfel, la 15 ani după ce Cipru și-a anunțat prima rundă de licențe și la 11 ani după descoperirea primului zăcământ mare în largul insulei, gazul nu este extras și expediat nicăieri.

Săptămâna trecută, Eni din Italia și Total Energies din Franța au început să foreze o sondă de explorare în largul coastei Ciprului. În februarie 2018, au raportat o descoperire în puțul Calypso, o altă zonă de pe același bloc, dar programul de explorare offshore s-a confruntat cu obiecții puternice din partea Turciei, deoarece apele sunt disputate.

 Înainte de aceasta, a avut loc descoperirea câmpului Afrodita în 2011, dar Ankara spune că Nicosia trebuie să se abțină de la orice acțiune în acele ape și și-a lansat propriile nave de explorare flancate de nave de război. Ca răspuns, în 2019 UE a sancționat țara guvernată de Erdogan pentru foraj neautorizat.

O soluție la problemă nu pare ușor de găsit și Nicosia se teme că tensiunile ar putea descuraja companiile energetice să continue să investească și să exploreze, împiedicând o extindere a veniturilor din combustibili fosili considerată crucială, mai ales acum că investițiile rusești, de asemenea fundamentale pentru economia națională sunt îngheţat.

 Și tocmai când gazul cipriot ar putea fi cel mai util Europei.