"Cartonul alergător", "bombardierul de plastic" sau "Porsche-ul săsesc", acestea sunt doar câteva dintre multele porecle care au fost date Trabantului.

Și există un sâmbure de adevăr în fiecare glumă: Mașina, care a fost produsă în Zwickau, Saxonia, a fost fabricată dintr-un plastic dur cunoscut sub numele de Duroplast, realizat din materiale reciclate, inclusiv fibre de bumbac presat, rășini sintetice și cârpe din Uniunea Sovietică. 

În RDG era criză de metal așa că producătorul de automobile Trabant a folosit materiile prime care erau disponibile la acea vreme - cel puțin mașina nu putea rugini complet...

Alte modele

Deși existau planuri de dezvoltare ulterioară - iar inginerii est-germani au venit chiar cu noi prototipuri - liderii RDG s-au opus producției de noi modele ceea ce a condamnat practic Trabantul, dat fiindcă nu a putut ține pasul cu piața auto.

Însă, mașina era una populară în fostele țări comuniste inclusiv în România, cel puțin până în momentul în care țara noastră a început să producă autoturismele Dacia, la Pitești.

Întrucât în RDG nu exista aproape nicio altă alternativă, est-germanii au cumpărat în număr mare aceste mașini cu motoare în doi timpi.

În 1989 Trabantul devine "mașina emblematică a anului" după unificarea Germaniei.

Modelul a devenit celebru în întreaga lume odată cu căderea Zidului Berlinului, deoarece mii de astfel de mașini au făcut coadă pentru a traversa liber granița dintre Germania de Est și Germania de Vest în 1989, devenind "mașina anului". Cu toate acestea, în ciuda simbolismului său încărcat, Trabant a dispărut de pe drumurile germane la scurt timp după aceea.

O mașină de epocă populară

Deși germanii sunt cunoscuți pentru dragostea lor pentru mașinile luxoase, în ochii multora, Trabant rămâne o mașină cult. Potrivit Autorității Federale de Transport Motorizat, la începutul anului 2019 erau înregistrate în Germania aproximativ 34.500 de autoturisme Trabant.

Citește mai departe pe DCBusiness