Alunul este adesea asociat în folclorul românesc cu energie, rezistență și continuitate, trăsături care sunt reflectate în mișcările și ritmul energic al dansului.

De asemenea, în versurile cântecului care însoțește dansul, „Alunelu, alunelu, hai la joc” apare ca un îndemn jucăuș și vesel, specific comunităților rurale, unde dansul era un prilej de socializare, sărbătoare și bucurie. În acest context, alunul poate fi interpretat ca o metaforă pentru unitate și forța comunității, invitându-i pe toți să participe la joc.

Astfel, „Alunelu” reunește simbolurile naturii și tradiției, fiind o expresie a spiritului colectiv din satul românesc.

Iată versurile populare ale cântecului „Alunelu, Alunelu, hai la joc”, care însoțește dansul tradițional românesc:

"Alunelu, alunelu, hai la joc,
Să ne fie, să ne fie cu noroc!
Cine-n horă o să joace,
Mare, mare se va face!"