În funcție de regiune, unul sau altul dintre evenimente are rolul principal. În Bucovina, de exemplu, Sfântul Ion de Vară are o importanță specială, fiind asociat cu Sfântul Ioan cel Nou, al cărui trup sfânt este păstrat la Suceava. Oamenii fac pelerinaje acolo. Există texte scrise care relatează minunile acestui sfânt - cum a pedepsit un cleric care a furat darurile oamenilor destinate bisericii. Legende transmise oral povestesc cum Sfântul era păstor și tatăl său îl vedea adesea privind spre cer, rugându-se și zâmbind. Odată, tatăl l-a întrebat ce vede, iar băiatul i-a spus să-și pună piciorul peste piciorul lui. Atunci tatăl a văzut cerul deschis și pe Dumnezeu ținând în mână tunetul, care părea a fi un bici împodobit cu flori.

În alte regiuni, importanța sărbătorii este dată de relația cu Sânzienele, niște zâne bune care zboară în noaptea de sărbătoare. În special în noaptea de Sânziene, ele sunt foarte generoase, aducând noroc recoltelor și sănătății. Ele devin rele doar dacă sunt supărate de oameni.

De Sânziene, fetele culeg flori albe sau galbene numite sânziene și le împletesc în cununi și cingători.

Cingătorile sunt purtate pe timp de zi, iar seara sunt lăsate la uscat pentru a fi folosite în leacuri și cosmetice. Cununile sunt așezate pe case, fiecare membru al familiei având cununa lui. Modul în care se usucă cununile, dacă sunt luate de vânt sau cad, prezice norocul persoanelor în următorul an, dacă se vor căsători sau dacă vor muri.

De Sânziene, se colectează și plante medicinale. Până la Rusalii, plantele nu sunt considerate bune, deoarece pot fi atinse de Iele. Acum, ele sunt culese pentru a trata diverse boli și pentru a folosi în vrăji. În această noapte, este mai ușor să găsești plantele folosite pentru a deschide lacătele fermecate. Există mai multe metode, iar una dintre ele este să iei un lacăt, să-l leagănî în iarbă în timp ce mergi pe câmp în timpul nopții. Când auzi că s-a deschis, înseamnă că lacătul a trecut peste iarba folosită de fiare. În noaptea de Sânziene este interzis să te scalzi.

În alte regiuni ale țării, sărbătoarea poartă numele de Drăgaică. Câteva fete frumoase devin Drăgăici. Una dintre ele se îmbracă în rochie de mireasă și posedă puteri speciale, oferind bob de grâu și mirosul florilor... După ce a fost Mireasă-Drăgaică, fata nu poate să se căsătorească timp de trei ani. Este nevoie de acei trei ani pentru a se purifica de energiile luminoase cu care s-a încărcat într-o singură zi! Există și o altă variantă de Drăgaică, în care participă patru fete, dintre care două se îmbracă în haine bărbătești.

De obicei, Biserica sărbătorește ziua morților sfinților, adică ziua în care sfinții s-au născut pentru viața veșnică. Însă uneori se sărbătorește și ziua de naștere a sfântului. Acesta este cazul Sfântului Ioan Botezătorul, numit în cărțile religioase "Luceafărul" pentru modul în care pregătește nașterea "Soarelui", adică a lui Iisus Hristos. Ziua nașterii miraculoase a lui Ioan, care a fost adus pe lume de Elizabeta la o vârstă înaintată, este sărbătorită pe 24 iunie și pregătește minunea iminentă a nașterii din Fecioară.