Potrivit autorului studiului, David Wishart, profesor la departamentele de științe biologice și științe de calcul la UA, aproape toate teoriile populare despre originile cancerului pot fi împărțite în trei categorii: genetice, de mediu sau metabolice.

Teoriile genetice ale cancerului se concentrează pe genomul individului (setul distinct de instrucțiuni genetice cu care se naște fiecare persoană), în timp ce teoriile de mediu se concentrează pe exposom (tot ceea ce o persoană este expusă de-a lungul vieții). În cele din urmă, abordările metabolice ale cancerului analizează metabolomul; toate subprodusele chimice asociate procesului de metabolism.

Dintre cele trei, abordarea metabolică a primit cea mai mică atenție și cercetare, dar asta începe să se schimbe. Autorii studiului cred că toate trei (genomul, expozomul și metabolomul) lucrează împreună, formând o buclă de feedback pe măsură ce cancerul se dezvoltă și crește.

Mai mult, conform datelor relevante în domeniu, cancerele ereditare reprezintă doar cinci până la 10 la sută din toate cancerele diagnosticate. Restul sunt provocate de factori legați de expozomi, care provoacă mutații genetice.

„Este un lucru important de luat în considerare, deoarece arată că cancerul nu este inevitabil”, spune prof. Wishart într-un comunicat al universității.

Cancerul poate deveni o „boală autoalimentată”

Metabolomul pare a fi absolut critic pentru procesul de dezvoltare a cancerului. Celulele canceroase mutante genetic sunt de fapt susținute de metabolomul specific cancerului.

„Cancerul este genetic, dar adesea mutația în sine nu este suficientă”, explică prof. Wishart.

Pe măsură ce cancerul se dezvoltă și se răspândește în organism, acesta își creează propriul mediu și introduce anumiți metaboliți.

„Devine o boală autoalimentată. Și aici cancerul ca tulburare metabolică devine cu adevărat important.”

Această abordare a cancerului, în care genomul, expozomul și metabolomul sunt luate în considerare simultan, începe să fie promițătoare. Abordarea cancerului ca o boală cu mai multe fațete poate produce tratamente mai eficiente în viitor.

De exemplu, acum oamenii de știință care se concentrează exclusiv pe perspectiva genetică a cancerului încearcă să analizeze mutații specifice. Cu toate acestea, există o problemă. Sunt aproximativ 1.000 de gene care pot deveni canceroase după mutație. De obicei, două mutații diferite în cadrul acestor celule trebuie să apară pentru ca cancerul să crească. Deci, asta înseamnă că există literalmente un milion de perechi potențiale de mutații. Cercetătorii spun că acest lucru face ca astfel de eforturi să fie „fără speranță”.

Cu toate acestea, dacă oamenii de știință analizează cancerul dintr-o perspectivă mai metabolică, există doar patru tipuri metabolice majore din care să aleagă. Aceasta înseamnă că medicii pot determina mult mai ușor tipul metabolic al unui pacient cu cancer, ajutând imediat la stabilirea celui mai bun tratament posibil pentru cancerul respectiv.