Oh, nu ştiu, iau fiecare zi pe rând, a spus Loach, care împlineşte 87 de ani în iunie. Dacă citeşti rubrica de necrologuri şi nu eşti acolo, înseamnă că e o zi bună. Aşa că mergem pur şi simplu mai departe.

Loach a declarat luna trecută pentru The Hollywood Reporter că The Old Oak, care a avut premiera vineri, ar putea fi ultimul său film.

Scenaristul Paul Laverty a spus că nu e exclus ca Loach să facă şi altceva decât film.

E prea modest ca să recunoască, dar filmul este doar una dintre activităţile sale, a spus el. Aşa că va fi foarte ocupat şi se va simţi plin de viaţă pentru mult timp de acum încolo.

Două dintre filmele precedente ale lui Loach, Wind That Shakes the Barley şi I, Daniel Blake, au fost recompensate cu Palme d'Or, iar Loach este unul dintre cei nouă regizori care au câştigat trofeul de două ori.

În noul său film, un bar local denumit Old Oak este singurul spaţiu public unde rezidenţii unui fost sat minier se pot întâlni, dar când aici încep să apară şi refugiaţi sirieni care fug din calea războiului la invitaţia patronului barului, TJ Ballantyne, nu toată lumea e fericită.

Ca şi în cazul celorlalte filme ale sale, Loach foloseşte în mare parte actori neprofesionişti, iar TJ este interpretat de Dave Turner, un fost pompier. Ebla Mari, o actriţă siriană, o interpretează pe Yara, o refugiată care se împrieteneşte cu TJ.

Cei doi pornesc împreună un demers pentru reabilitarea acestei comunităţi din nord-estul Angliei care se dezmembrează lent după ce oamenii pleacă în alte regiuni pentru a avea mai multe oportunităţi economice.

Satele în care am filmat anul trecut... nu a fost nevoie să creăm decoruri pentru că satele sunt exact aşa, toate magazinele sunt închise, a spus Turner. Nu există investiţii, nu se găsesc slujbe. Nu există speranţă.

Odată ce le iei speranţa oamenilor, ce mai rămâne?

Tratamentul de care au parte refugiaţii din Siria şi din alte regiuni când se stabilesc în aceste comunităţi rămâne de asemenea o problemă nerezolvată, a spus Mari. Se confruntă cu multă discriminare şi cu o doză mare de rasism. Aşa că este cu adevărat relevant, a spus ea.

De aceea e nevoie să vorbim mai mult pe subiectul ăsta, să facem filme şi să le spunem poveştile, a adăugat Mari.