Psihologia populară de cele mai multe ori nu este succes de box office. Totuși, „Întors pe Dos 2” este acum cea mai mare animație din toate timpurile, iar încasările sale au depășit deja pe cele ale blockbuster-ului de anul trecut, Barbie. Filmul acesta oferă spectatorilor o privire directă asupra vieții interioare a unei fete numită Riley, în care emoțiile sunt personificate ca personaje vesele în Centrala minții ei. Riley are acum 13 ani, iar Joy, Fear, Sadness, Anger și Disgust au fost alăturați de Anxiety, Embarrassment și Ennui. Am folosit aceste denumiri englezești pentru a păstra acuratețea cu privire la intenția creatorilor inițiali.

Anxiety preia rapid controlul Centralei și o exilează pe Joy și echipa ei în „seiful de amintiri”, alături de cele mai adânci secrete ale lui Riley. Ei trebuie să lupte să se întoarcă la Centrală și să restabilească sentimentul de sine al lui Riley, în timp ce aceasta se străduiește să navigheze în anxietatea sociaă a taberei de hochei pe gheață.

Animație cu bază științifică

Ca și în precedenta peliculă, scenariul filmului a fost influențat de consultanți științifici, care au asigurat că filmul surprinde în mod precis natura complexă a emoțiilor noastre – și acest aspect este cu siguranță o parte mare a atracției sale pentru adulți, precum și pentru copii. Cu toții ne putem identifica cu tumultul de sentimente pe care le experimentează Riley și învăța să le apreciem pentru rolul pe care îl joacă în viețile noastre.

Anxietatea este, fără îndoială, una dintre cele mai neplăcute emoții ale noastre. Simptomele fizice – ritm cardiac crescut, respirație dificilă, tensiune musculară – ne pot lăsa senzația că nu mai avem control asupra corpului nostru, iar fluxul nostru de conștiință poate descinde într-un șir de gânduri pesimiste. Așa cum ne arată filmul, totuși, anxietatea își are rolul său: ne asigură că acordăm atenție lucrurilor care contează cel mai mult pentru noi.

Chiar dacă nu suntem în pericol fizic, aceasta poate să ne alerteze asupra situațiilor care sunt importante pentru stima noastră de sine și fericirea viitoare, determinându-ne să acționăm.

Anti-eroul ideal

Pentru un film de animație, anxietatea lui Riley este anti-eroul ideal: o roșcată energică cu un zâmbet cu dinți lipsă, dornică să-i facă pe plac și frenetică în planificarea fiecărei posibile amenințări la adresa stimei de sine a lui Riley. Cu cât planurile ei dau greș, cu atât devine mai despotică – împingând-o pe Riley să renunțe la vechii prieteni și să urmărească nemilos un loc în echipa de hochei pe gheață a liceului.

Începe să creadă că nimeni nu o va plăcea dacă eșuează în această misiune. Acest lucru dă greș: începe să-și alieneze prietenii existenți și, în cele din urmă, se pune sub o presiune atât de mare încât începe să experimenteze un atac de panică. Cu siguranță am trecut cu toții prin asta – căzând în cicluri vicioase de îngrijorare și îndoială de sine, în care credem că întreaga noastră lume se va prăbuși dintr-o singură dezamăgire sau eșec.

Sunteți interesați? Mergeți să vedeți filmul în cinemaul din localitatea dvs.!