Asta până când soldații francezi au dat peste o lespede spartă dintr-o piatră inscripționată, în 1799. Artefactul a descris trei scripturi antice diferite. Găsită în timp ce armata lui Napoleon săpa fundațiile unui fort în Rosetta, acum El-Rashid, Egipt, piatra a oferit cheia pentru decodificarea hieroglifelor – sistemul de scriere egiptean antic – și a dezvăluit secretele uneia dintre cele mai vechi civilizații ale lumii. Pe atunci, nimeni nu putea citi imaginile și simbolurile sculptate în piatră și pictate pe suluri de papirus, descoperite în templele de-a lungul Nilului, scrie Britannica.

Piatra a ajuns la Muzeul Britanic în 1802

Importanța plăcii gravate a fost imediat recunoscută, chiar și de către soldați, a spus egiptologul Ilona Regulski, potrivit CNN Travel. Ea este curatoarea unei noi expoziții de la Muzeul Britanic din Londra (British Museum), care explorează sursa de decodificare a pietrei Rosetta și sărbătorește aniversarea a 200 de ani de la descoperire.

După înfrângerea lui Napoleon în regiune, forțele britanice au expediat placa, făcută dintr-o piatră întunecată, asemănătoare granitului, cunoscută sub numele de granodiorit, în Marea Britanie, ajungând la Muzeul Britanic în 1802.

Mai târziu s-au făcut replici și au fost expediate egiptologilor din toată Europa. — o încercare timpurie de a descifra limba moartă. „În termen de doi ani de la descoperirea pietrei, fiecare țară europeană a deținut o copie a pietrei. Și acesta a fost un proces conștient, început de către cercetători, de a distribui textul, pentru că toată lumea dorea să accelereze procesul”, a spus Regulski. „Cred că, pentru mulți savanți din acea vreme nu conta cine avea să fie primul atâta timp cât se făcea acest lucru, pentru că exista speranța că ar oferi atât de multe informații despre Egiptul antic. Intuiția lor s-a dovedit a fi corectă."

Cu toate acestea, încercarea de a decodifica limba antică a luat două decenii. "Dacă te uiți la notițe, sunt multe întorsături greșite", a mai spus Regulski. Piatra spartă prezintă trei scripturi în două limbi – 14 rânduri de hieroglife formale, 32 de rânduri în limba demotică (scrierea de mână simplificată, de zi cu zi folosită în Egiptul antic) și 54 de rânduri de greacă veche – singura dintre cele trei înțelese la acea vreme. Inscripția în sine este un decret în masă adoptat în 196 î.Hr. de un consiliu de preoți pentru a marca prima aniversare de la încoronarea lui Ptolemeu al V-lea.

Dr. Thomas Young a făcut o descoperire istorică

Un tânăr francez pe nume Jean-François Champollion a făcut o descoperire majoră. El a fost cel care a studiat pentru prima dată hieroglifele la vârsta de 17 ani, alegând să se concentreze asupra celor încercuite - despre care se crede că sunt nume ale unor figuri egiptene importante, dar a abandonat mai târziu această idee. În Anglia, principalul rival al lui Champollion în cursa de decodificare a plăcii și-a concentrat eforturile pe secțiunea demotică a pietrei. Dr. Thomas Young a demonstrat că această secțiune era alcătuită din sunete, precum și din semne ideografice (cuvinte sau idei). Champollion și-a anunțat descoperirea decisivă în septembrie 1822, potrivit lui Regulski, dovedind că era o limbă fonetică, nu doar o scriere.