”VIRGULA este un semn de punctuaţie care delimitează grafic unele părţi de propoziţie sau unele propoziţii în cadrul frazei. În scris, virgula nu este precedată, dar este urmată obligatoriu de blanc.

A. ÎN PROPOZIŢIE, SE SCRIE VIRGULĂ:

1) Între părţi de propoziţie de acelaşi fel, dacă nu sunt marcate prin conjuncţiile „şi”/ „sau”: subiect multiplu, nume predicativ multiplu, atribute şi complemente de acelaşi fel, urmate sau nu de determinant:

*Elevii disciplinaţi, profesorii pasionaţi, părinţii preocupaţi constituie partenerii ideali pentru o viaţă sănătoasă moral. – subiect multiplu

*Actriţa este brunetă, suplă, graţioasă în mişcări.

*Clădirea înaltă, elegantă, luminoasă, cu ferestre uriaşe m-a impresionat. – atribut multiplu

*Îndrăgostiţii se bucură de seninul cerului, de flori, de sărutul sub lună, de îmbrăţişări tandre. – complement indirect multiplu

*În fiecare clipă, în fiecare minut, în fiecare zi a senectuţii se gândeşte la anii tinereţii. – complement circumstanţial de timp multiplu

2) Apoziţia simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă de restul propoziţiei:

*Mihaela, fiica, se căsătoreşte mâine.

*Mihaela, fiica cea mare, se căsătoreşte mâine.

3) Conjuncţia „aşadar” şi locuţiunea conjuncţională „prin urmare” se despart prin virgulă de restul propoziţiei:

*I-a adus, aşadar, un cadou grozav.

*Prin urmare, vom pleca toţi cu trenul.

4) Gerunziile şi participiile verbale (cu sau fără determinant) aşezate la începutul propoziţiei:

*Enervat, a ieşit din casă trântind uşa.

*Enervat pe sora lui, a ieşit din casă trântind uşa.

*Zăbovind, a pierdut trenul.

*Zăbovind la casa de bilete, a pierdut trenul.

5) Complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat se despart prin virgulă de restul propoziţiei, atunci când subiectul este înaintea predicatului:

*Mihai, atunci, s-a speriat îngrozitor.

*Ea, foarte bucuroasă, s-a dus pe faleză.

*Cătălina, acolo, a învins toţi concurenţii.

6) Cuvintele sau construcţiile incidente se izolează prin virgule:

*Iar acum, datorită strădaniei voastre, aţi reuşit să fiţi victorioşi.

*Am vizitat Veneţia, la insistenţele mamei, acum câţiva ani.

7. După adverbele de afirmaţie sau de negaţie se scrie virgulă; dacă adverbul este urmat de conjuncţia „că”, nu se mai pune virgulă:

*Desigur, voi ajunge repede.

*Fireşte că voi pleca la mare.

*Nu, nu sunt de acord.

*Da, de astăzi încep dieta.

8) Substantivele în vocativ se marchează prin virgulă:

*Mamă, mi-e foame!

*Ce ţi-am spus eu, fetiţo?

*Draga mea, trebuie să te concentrezi mai mult.

*Mihai, vino imediat aici!

9) Interjecţiile se izolează prin virgulă se restul propoziţiei:

*Hei, nu auzi când te strig?

*Măi, pleacă mai repede!

10) Locuţiunile conjuncţionale „precum şi”, „cât şi”, „dar şi” sunt întotdeauna precedate de virgulă:

*Legile administrative, precum şi regulamentul de ordine interioară trebuie riguros respectate.

B. NU SE SCRIE NICIODATĂ VIRGULĂ:

1) Între subiect şi predicat:

*Bogdan învaţă.

*Absolvenţii de liceu au emoţii pentru bac.

2) Între părţi de propoziţie de acelaşi fel, atunci când sunt legate prin „şi”/ „sau”/ „ori”.

*Sunt pasionat de viaţa sportivilor şi a antrenorilor.

*Miercuri sau joi începe examenul?

3. Complemente directe şi indirecte aşezate după predicat:

*Îi cumpăr cizme de cauciuc.

*I-am luat un cadou fratelui meu.

4.Conjuncţiile „însă” şi „deci”, precum şi adverbul „totuşi” nu se marchează prin virgulă în interiorul propoziţiei:

*A plecat deci fără ştirea nimănui.

*A venit totuşi destul de repede.

*A reuşit însă fără ajutorul nimănui”, a explicat Mariana Badea, profesoară de limba și literatura română.