Dani Oțil a fost invitat în podcast-ul lui Radu Tibulca, acolo unde s-a confesat în fața fanilor și a vorbit despre cele mai grele momente din viața lui de până acum.

Mai mult decât atât, prezentatorul de la "Neatza cu Răzvan și Dani" a povestit cum a fost bătut până la sânge de un grup de băieți și cum a reușit să scape cu viață.

Dani Oțil, bătut. Ce s-a întâmplat cu prezentatorul TV

Dani Oțil a povestit experiențele pe care le-a înfruntat în urmă cu mai mulți ani, ba chiar de pe băncile școlii.

Matinalul de la Antena 1 a dezvăluit că a fost victima bullying-ul în liceu, fenomen ce este des întâlnit și astăzi, atât în școală, cât și pe rețelele de socializare.

Dani Oțil a spus că a trecut cu greu peste acest moment, astfel că acum se vede nevoit să tragă un semnal de alarmă, fiind de părere că deși este o problemă care persistă în instituțiile de învățământ de mai mulți ani, în continuare nu au fost luate măsuri.

"Pumi, picioare, tot ce-a trebuit. Nu m-am clintit. Știu că mă gândeam la un singur lucru: dacă să cad sau plâng sau urlu după ajutor, eu am pierdut meciul ală. Ei se știu. Sunt puțin mai mari decât mine.

Îi deranja, probabil, că eram popular la liceu. N-am căzut, asta i-a deranjat foarte tare pe ăia doi, șefii. De-al dracu, m-am întors în sala de sport să mă uit la meci", a povestit Dani Oțil.

"Eu eram ca un stâlp pe lângă care se trece"

În plus, deși a fost bătut până la sânge, Dani Oțil nu a răspuns cu aceeași monedă și nu și-a chemat întăritoare pentru a-i bate pe cei doi băieți care l-au lovit fără milă, ba chiar s-a așezat chiar lângă ei, știind încă din copilărie, când a mai avut parte de un astfel de moment greu, că nu trebuie să se coboare la minte lor și nici să-i întărâte spre un nou conflict.

"M-am pus în sală, la cinci metri de ei. Învățasem un lucru din faza unu a copilăriei mele. Când îi trece ura unui coleg, copil, frate, nu te mai poate bate, că i s-a dus ura. Trebuie să-l bați tu ca să-l repornești.

M-am așezat acolo și m-am uitat la tot meciul. Ei se tot întorceau să vadă dacă zic ceva, îi mai ațâț cumva.

De atunci, niciodată în Reșița, poate că povestea s-a perpetuat, poate că aia s-au plictisit, dar niciodată, nimeni nu mi-a mai vorbit urât sau să îmi dea cineva o palmă. Eu eram ca un stâlp pe lângă care se trece", a mai povestit Dani Oțil.